De ce Dumnezeu nu ne scapă întotdeauna de boală și de necaz?

Este bine și chiar indicat să ne rugăm la vreme de boală. Fie că noi înșine suntem bolnavi, fie altcineva apropiat.

„Este vreunul dintre voi în suferință? Să se roage. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului”, spune Sfântul Apostol Iacov (Iacov 5, 13-14).

Unii se vindecă, alții nu. Pe unii Dumnezeu îi face sănătoși, pe alții îi trece și mai mult prin focul încercărilor.

De aceea, când ne rugăm pentru însănătoșire sau pentru izbăvirea din necaz, nu trebuie să cerem cu dinadinsul să fie așa cum vrem noi.

Să adăugăm la finalul rugăciunii aceste cuvinte: „Doamne, facă-se voia Ta cu mine”.

Să cerem, adică, de la Dumnezeu, ceea ce ne este de folos.

Pentru că Dumnezeu ne dă nu doar cele de trebuință pentru viața aceasta, ci mai ales ceea ce ne este de folos pentru mântuire.

Citește și – Necazurile arată purtarea de grijă a lui Dumnezeu

Sfântul Apostol Pavel este un exemplu de acceptare a voii lui Dumnezeu și de asumare a suferinței.

La un moment dat, marele propovăduitor s-a îmbolnăvit.

„Datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc” (II Corinteni 12, 7-10).

Sfântul Pavel a înțeles care este rostul suferinței lui:

„Pentru ca să nu mă trufesc cu măreția descoperirilor”.

Boala lui nu era una ușoară, de aceea s-a rugat ca Dumnezeu să-l vindece. Nu ni se spune care era boala lui. Experții spun că ar fi fost o boală de ochi.

De trei ori I-a cerut lui Dumnezeu să îndepărteze răul de la el, după cum însuși mărturisește.

„Normal era ca Dumnezeu să-l vindece, nu-i așa? Păi cum să nu-l vindece? Vorbim despre Sfântul Pavel! Nu este el omul care a vindecat o mulțime de alți oameni, care a înviat oameni morți? Cum să nu-l asculte Dumnezeu?”

În mod suprinzător, Dumnezeu nu a vrut să-l vindece.

Chiar dacă nu l-a vindecat, nu a lăsat rugăciunile lui fără răspuns.

Domnul i-a zis că nu-i este de folos să se vindece.

„Îți este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune”.

Iată un răspuns la întrebarea de ce Dumnezeu nu l-a vindecat.

Chiar dacă neputința aceea de care suferea îl împiedica să își facă misiunea după cum vroia.

Citește și – De ce ni se întâmplă necazuri?

Și ce spune Sfântul Pavel mai departe? Că se bucură de faptul că Dumnezeu nu l-a vindecat.

Un răspuns absolut uluitor pentru cei mai mulți dintre noi, care vrem ca totul să fie după voia noastră.

„De aceea mă bucur în slăbicuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare”.

Cazul Sfântului Apostol Pavel ne arată că Dumnezeu nu vindecă întotdeauna, nu îndepărtează întotdeauna necazul.

„Dumnezeu nu vrea să fim perfecți, ci ne vrea mai degrabă conștienți de imperfecțiunea noastră, pentru a ne arăta adevăratul sens al vieții. Și pentru a-și arăta marea Lui putere care lucrează prin noi”.

De unde bucuria apostolului în necazuri? Din harul lui Dumnezeu, care îl întărea.

„Pavel sacrifică sănătatea, dar primește în schimb har îmbelșugat”.

Același lucru se întâmplă și cu noi toți. Când trecem prin suferințe nesfârșite și greu de purtat, Dumnezeu revarsă harul Său peste noi și ne dă putere și înțelegere.

Boala îl păzește pe om și de căderea în mândrie. Mai ales dacă a primit multe daruri de la Dumnezeu.

Chiar dacă cineva este sfânt, Dumnezeu poate să nu-i împlinească toate cererile, deoarece acelea nu îi sunt de folos.

Când ne smerim și facem voia lui Dumnezeu, harul Lui strălucește în noi.

„El este flacăra, eu sunt doar felinarul care adăpostește flacăra. Felinarul fără flacără nu are sens, iar flacăra fără felinar n-are suport”.

De aceea, în fața bolilor și a necazurilor trebuie să răspundem cu o atitudine smerită. Profundă și reală.

Smerenia nu ne este de folos doar în suferință, ci în tot timpul vieții noastre.

Chiar și atunci când suntem sănătoși și îndestulați și nu ducem lipsă de nimic.

Smerenia Îl lasă pe Dumnezeu să lucreze în noi.

„Cu cât suntem mai plini de noi înșine, cu atât vine mai puțin Dumnezeu în sufletul nostru”.

Dumnezeu celor smeriți le dă har, iar celor mândri le stă împotrivă.

El vine și se sălășluiește doar în inima celui care este smerit și lipsit de trufie.

Citește și – În smerenie se ascunde cea mai înaltă măreție

Sursă articol: Pr. Nicolae Dima, Cum treci peste necazurile din viața ta: https://www.youtube.com/watch?v=QhJixevaKck&ab_channel=Pr.NicolaeDima