În smerenie se ascunde cea mai înaltă măreție

De ce este smerenia vrednică de iubit și de dorit? Pentru că Dumnezeu o iubește și o cere de la noi.

Pe cât de iubită de Domnul este smerenia, pe atât de urâtă Îi este trufia și mândria.

In smerenie se ascunde cea mai inalta maretie

In smerenie se ascunde cea mai inalta maretie: Javier Vieras

Cât de păgubitoare este patima opusă smereniei (adică mândria) se vede din căderea lui Lucifer.

Pentru că s-a înălțat pe sine mai presus de ceea ce era, a căzut din slava cerească.

Ne putem imagina cât de mare a fost căderea lui.

Dumnezeu dă harul Său oamenilor după măsura smereniei.

Celor smeriți le dă har, iar celor mândri le stă împotrivă (Pilde 3, 34).

Arhimandritul Serafim Alexiev spune că la smerenie se ajunge prin coborârea în adâncurile umilineți.

Cel ce se smerește pe sine, se va înălța, zice Domnul.

„Cu cât mai adânc este vasul smereniei, cu atât mai mult har adună”.

Aceasta merge împotriva oricărei logici și raționamente.

Înțelepciunea lui Dumnezeu rușinează înțelepciunea acestei lumi.

Ceea ce este plăcut în ochii oamenilor, poate fi urât în ochii lui Dumnezeu.

De aceea trebuie să fim cu luare aminte la viața noastră, ca nu cumva de dragul slavei deșarte și a iubirii de sine să ne facem potrivnici lui Dumnezeu.

Smerenia este privită de „înțelepții acestei lumi” ca ceva slab. În ochii lor, smerenia înseamnă lipsă de caracter, lașitate, prostie, naivitate.

De aceea este disprețuită smerenia, pentru că este numită și înțeleasă greșit.

„În smerenie se ascunde o măreție deosebită”.

Smerenia este veșmântul lui Dumnezeu. Este haina în care S-a îmbrăcat Hristos când a luat trup și a venit pe pământ.

A viețuit în adâncă smerenie. A îndurat toate jignirile și răutățile oamenilor cu smerenie. A murit în smerenie.

Firea omenească pe care a luat-o când S-a întrupat nu este altceva decât smerenia.

Omul este ființă creată, căreia i se cuvine să fie smerită și ascultătoare de Creatorul său.

Nu din obligație, nu din poruncă, nu din teamă. Ci din dragoste și evalvie.

Căci Dumnezeu atât de mult ne-a iubit, încât ne-a lăsat liberi. Ne-a iertat înainte ca noi să greșim.

El nu ne constrânge să-L iubim. Dumnezeul nostru nu este un tiran. Nu pretinde de la noi decât dragostea și recunoștința noastră.

Cine vrea să fie mai mare și mai presus de toți trebuie să fie cel mai mic, zice Domnul. Adică să slujească celorlalți, din multa sa dragoste.

„Care dintre voi va vrea să fie întâi, să fie vouă rob” (Matei 20, 27).

Cea mai înaltă treaptă a smereniei este să te consideri pe tine ultimul dintre oameni.

Să te supui chiar și celor mai mici decât tine. Să crezi cu sinceritate că toți sunt mai buni decât tine și să nu fii invidios.

Citește și – Însușirea smereniei este a vedea la tine păcatele, iar la ceilalți însușirile bune

Sfinții se socoteau cu adevărat mai păcătoși decât toți, căci harul lui Dumnezeu îi făcea să își simtă micimea și nimicnicia lor.

Avraam spunea despre sine că este „pământ și cenușă”. Iar Proorocul David zicea că este „vierme și nu om”.

Smerenia sfinților este haina prin care își ascund virtuțile, nevoințele și lucrarea harului în viața lor.

„Se sălășluiesc în adâncă smerenie printre frații lor, și socotindu-se cei dintâi dintre păcătoși, vorbesc și viețuiesc împreună cu păcătoșii”.

Sfinții sunt aluatul cel bun, care, amestecându-se cu ceilalți, le împărtășesc și acelora din virtuțile lor și îi apropie de Dumnezeu.

Faptul că cel smerit are harul lui Dumnezeu îl vedem din aceea că este plăcut tuturor. Este iubit pentru că Dumnezeu îl iubește.

Este iubit pentru că el îi iubește pe toți.

Citește și – Dacă ai smerenie, ai dragoste, și dacă ai dragoste, iubești pe tot omul – Starețul Dionisie de la Colciu

„Cel smerit este iubit de toți și prin aceasta se vădește în el ceva deosebit, vrednic de iubire”.

Toți îl caută pe cel smerit pentru că este plăcut, binevoitor, supus, grabnic ajutător, îngăduitor, blând, împăciuitor, de încredere.

„Toți pretutindenea îl caută, oriunde se apropie este întâmpinat și cinstit ca un înger de lumină”.

Cei care urăsc pe cel smerit sunt stăpâniți de duhul cel viclean.

„Numai oamenii câștigați de satana îl disprețuiesc pe cel smerit, căci smerenia dumnezeiască este potrivnică drăceștii lor înțelegeri despre lume”.

Diavolul urăște smerenia și nu se poate smeri. El iubește mândria și pe oameni îi provoacă la mândrie, ca să îi despartă de Dumnezeu.

Pentru că mândria este zid de aramă între noi și Dumnezeu.

Citește și – Dracu’ nu fuge nici de tămâie, nici de agheasmă, ci doar de smerenie – Pr. Visarion Alexa

Surse articol:

1. Arhimandritul Serafim Alexiev, Omul smerit este iubit de Dumnezeu și de semenii săi, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/omul-smerit-este-iubit-de-dumnezeu-de-semenii-sai
2. Arhimandritul Serafim Alexiev, Dumnezeu îl iubește pe cel smerit, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/vasul-smereniei-desavarsite
3. Arhimandritul Serafim Alexiev, Cum putem ajunge la smerenia sfinților, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/cum-putem-ajunge-la-smerenia-sfintilor

Citeşte mai multe despre:

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.