BIRUINȚA împotriva oricărei ispite stă în SMERENIE și RĂBDARE
În viața monahală există două principii de bază fără de care nici un călugăr nu poate „supraviețui” nici spori duhovnicește: smerenia și ascultarea.
Ele îl feresc de tulburarea sufletului, de întunecarea minții, de mândrie, de slavă deșartă, de iubirea de sine, de egoism, de trufie, de rătăcire.
Aceste două virtuți sunt recomandate și pentru mireni – oamenii din lume, care sunt expuși adesea la situații dificile. Dacă vom lua smerita cugetare și ascultarea față de poruncile lui Dumnezeu, pe toate le vom depăși mult mai ușor.
Smerenia este cea care păzește pacea sufletului și bucuria. Cel smerit se poartă cu blândețe și cu dragoste, are noblețe sufletească, nu caută întâietăți ci se bucură de sporirea celorlalți, nu caută să se afirme cu orice preț, nu ține la dreptatea sa, ci se face toate tuturor ca pe toți să-i mulțumească și să-i bucure.
În lume necazuri veți avea, ne spune Mântuitorul. Dar totodată ne dă și soluția la toate problemele: smerenia și blândețea.
„Învățați de la Mine, că Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29).
Ce poate fi mai de preț pentru suflet decât pacea și odihna, mai ales în lumea această agitată în care trăim? Când ne semețim, când ne credem mai buni ca ceilalți, când ne îndreptățim pe noi înșine, când ne certăm și vrem ca toți să ne dea dreptate, pierdem liniștea sufletească. Devenim nervoși, iritabili, supărați, deprimați, nemulțumiți.
Sfinții Părinți, luminați de Dumnezeu, spun că „biruința împotriva oricărei ispite stă în smerenie și răbdare”.
Sfântul Ambrozie de la Optina îi scrie unei persoane care avusese o confruntare neașteptată cu sora ei că aceasta se întâmplă din cauza mândriei și a orgoliului.
„[…] viața arată că orgoliul rănit îi îndepărtează unul de altul și pe cei mai apropiați oameni. Cu toții avem această neputință, și anume dorința de a ni se da întotdeauna dreptate, iar dorința aceasta și pe ceilalți îi supără, și pe cei care o nutresc îi face vinovați înaintea judecății lui Dumnezeu”.
Sfântul Isaac Sirul spune că în legea evanghelică nu este îngăduită îndreptățirea de sine. Mântuitorul ne spune că atunci când cineva ne lovește peste obrazul drept, trebuie să i-l întoarcem și pe celălalt (5, 39).
Aceasta ne-a poruncit-o Dumnezeu să o facem din iubire, deci nu trebuie considerată o dovadă de lașitate sau de prostie.
„Să ne smerim și să ne străduim să răbdăm și noi, și vom afla odihnă sufletelor noastre, după povața Domnului Însuși”.
Nimeni nu poate petrece în această viață fără să fie ispitit sau încercat de necazuri. Sfântul Varsanufie cel Mare spune:
„Dacă te vei smeri și vei lăsa voia ta înapoia ta, în orice loc vei afla odihnă”.
Dacă vom pune înainte dragostea celorlalți față de dragostea noastră, vom putea birui toate ispitele și ne vom păstra pacea sufletului. Astfel vom fi veseli și blânzi în orice situație dificilă.
„Ispitele cele mâhnicioase silește-te să le rabzi cu cât mai multă seninătate, chemând ajutorul lui Dumnezeu”.
A răbda încercările nu înseamnă a scrâșni din dinți și a aduna ură în suflet, ci a le primi ca din mâna lui Dumnezeu, Care știe ce ne este de folos pentru mântuire.
Sursă: Sfântul Ambrozie de la Optina, Cum să educăm ortodox copilul: 300 de sfaturi înțelepte pentru părinți de la sfinți și mari duhovnici, trad. Adrian Tănăsescu Vlas, Editura Sophia, București, 2011, pp. 68-69: http://altarulcredintei.md/orgoliul-ranit-ii-indeparteaza-unul-de-altul-si-pe-cei-mai-apropiati-oameni/