Psaltirea – balsamul care mângâie inima și alungă tristețea

Sfântul Nicolae Velimirovici spunea că Psaltirea este cartea sufletelor întristate. Este cartea care aduce mângâiere inimii îndurerate. De aceea o recomanda celor cuprinși de depresie.

Așa cum bolile fac trupul neputincios, așa și tristețea sau depresia slăbănogesc sufletul.

Depresia nu este o boală fiziologică, ci o tulburare lăuntrică, ce poate fi vindecată pe cale spirituală.

Citirea din Psaltire poate fi de mare ajutor celor care trec prin perioade grele.

În primul rând, prin această îndeletnicire – care este în esență o rugăciune puternică adresată lui Dumnezeu – capătă ajutor în problemele lor.

În al doilea rând, sufletul lor se întărește cu nădejde. Se înviorează prin simțirea lui Dumnezeu. Prinde curaj și sporește în credință.

Capătă încredere în Dumnezeu. Înțelege că viața lui se află în mâna lui Dumnezeu și nu se mai teme pentru relele care i se pot întâmpla.

Învață să vadă pronia lui Dumnezeu și se încredințează voii Sale sfinte.

Citește și – Rugăciunea alungă tristețea

Psalmii au această putere de a-l îmbărbăta pe om. Mai mult decât atât, îi dă celui care citește bucurie și îi înlătură grijile deșarte. Mintea lui cercetează lucruri mai adânci și mai importante.

Începe să cugete la cele sfinte, la cele veșnice, și astfel se detașează de probleme, lăsându-se în grija și în voia lui Dumnezeu.

De aici vine sănătatea minții, a sufletului și a trupul. Din această eliberare lăuntrică din ghearele grijilor lumești care ne macină întreaga ființă.

Când vom învăța să le lăsăm în voia lui Dumnezeu, ne vom însănătoși trupește și sufletește.

Nu ne va mai chinui stresul, nici grija cea multă, nici gândul la viitor.

Citește și – Cu cât mai puțină este CREDINȚA noastră, cu atât mai multă ne este și TRISTEȚEA – Sfântul Nicolae Velimirovici

Sfântul Nicolae Velimirovici spune că tristețea „este o boală primejdioasă a sufletului. Ea poate să omoare sufletul cu totul”.

Tristețea cauzată de anumite evenimente sau neîmpliniri în plan afectiv sau profesional este foarte periculoasă pentru că duce la deznădejde.

Există și un alt „tip” de tristețe care poate fi considerat „benefic”, și anume „întristarea după Dumnezeu”.

Aceasta naște în suflet pocăință pentru păcate, iar pocăința ne ajută să lucrăm la mântuirea noastră.

Ori de câte ori ne aducem aminte de Dumnezeu și ne rugăm, tristețea se ridică de la noi ca un fum.

Așa spune și în Psaltire: „Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu și m-am veselit”.

Putem scăpa de tristețea apăsătoare prin mărturisirea păcatelor la duhovnic.

Sfântul Nicolae Velimirovici spune că aceasta trebuie precedată de o atentă cercetare a conștiinței.

Spovedania trebuie să fie sinceră, pentru ca iertarea pe care Dumnezeu o dă prin părintele duhovnic să curețe casa sufletului, astfel încât în noi să intre „aerul proaspăt și sănătos de la Duhul lui Dumnezeu”.

Citește și – Ai o boală, o tristețe? Lasă-L pe Dumnezeu să te conducă așa cum știe – Părintele Efrem Katunakiotul

Sursă articol: Altarul Credinței, Răspuns pentru o inimă chinuită de tristețe: https://altarulcredintei.md/raspuns-pentru-o-inima-chinuita-de-tristete/