Cuvinte de folos de la Părintele CLEOPA
Părintele Cleopa a rămas în inimile multor creştini care l-au cunoscut, sau au auzit despre viaţa lui.
Există o sumedienie de mărturii ale oamenilor care au fost vindecaţi de către el, atât în timpul vieţii lui pământeşti, cât şi după trecerea acestuia la cele veşnice.
Povestea un părinte că după ce lua bincuvântare de la părintele Cleopa simţea pe capul lui o căldură ca de foc, multă pace în inimă şi lacrimi de dragoste în ochi.
Îngerii Domnului v-au adus pe la sfintele mănăstiri! Voi nu-i vedeţi, dar fiecare are lângă el îngerul său păzitor!
Şi astăzi mormântul părintelui aşteaptă închinători, prezenţa lui fiind încă vie şi după moarte.
De la mormântul său de la Mănăstirea Sihăstria se iau pământ şi flori pentru ajutor în necazuri şi în boli.
La fel de tămăduitoare şi hrănitoare sunt şi cuvintele sale. În Cimitirul de la Sihăstria odihnesc şi ceilalţi mari duhpvnici ai generaţiilor trecute: Paisie Olaru, Ioanichie Bălan şi Ioanichie Moroi.
– Nici un lucru să nu faci, până nu te însemnezi cu Sfânta Cruce! Când pleci în călătorie, când începi lucrul, când înveţi carte, când eşti singur şi când eşti cu mai mulţi, pecetluieşte-te cu Sfânta Cruce. Şi nu te vei mai teme atunci de farmece sau de descântece sau de vrăji. Că acelea se topesc de puterea Crucii.
Sfânta Cruce este cea mai puternică armă pe care o purtăm la noi în chip vizibil. De ea se tem diavolii, dar numai dacă credem în puterea ei și când ne însemnăm cu ei o facem cu credință.
– Când vedeţi că s-a îmbolnăvit cineva la voi în casă, ori tata, ori mama, ori fiu, ori fiica, oricine ar fi, nu chemaţi mai întâi doctorul, ci preotul ca să-l spovedească.
Spovedania este cel mai important „tratament” pe care trebuie să i-l oferim celui bolnav. Mai ales dacă se află pe patul de moarte.
Iar noi, cei vii, nu trebuie să așteptăm ultima clipă pentru a ne mărturisi păcatele. Să ne pregătim din timp și să ne curățim sufletul, ușurându-ne de greșeli.
– Braţele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decât umerii heruvimilor şi ai preafericitelor tronuri. Voi ştiţi pe cine ţine Fecioara Maria în braţe? Pe Cel ce a făcut cerul şi pamantul şi toate cele văzute şi nevăzute.
– Dacă o veţi lua pe Maica Domnului ocrotitoare, citindu-i dimineaţa un acatist cu căndeluţa aprinsă şi seara un paraclis, veţi avea ajutor şi în timpul vieţii şi în clipa morţii şi în ziua Judecăţii!
Toți sfinții au avut o mare evlavie la Maica Domnului și au făcut rugăciuni îndelungi către ea. Pentru aceasta s-au și bucurat de ocrotirea ei caldă și de mijlocirea ei.
Să nu treacă zi fără să ne rugăm ei, fără să o chemăm în ajutor, căci rugăciunea ei de maică nu poate fi trecută cu vederea de Fiul ei.
– Rugăciunea curată este să zici cu gura, să înţelegi cu mintea şi să simţi cu inima.
Degeaba ne rugăm dacă mintea noastră se gândește în altă parte. Când citim, trebuie să fim atenți la înțelesul cuvintelor, iar dacă gândul zboară în altă parte, să îl aducem înapoi.
– Să aveţi către Dumnezeu inimă de fiu, către voi minte de judecător şi către aproapele inimă de mamă.
Să nu judecăm pe nimeni cu asprime, ca să nu fim nici noi judecați de Stăpânul. Căci cu ce judecată judecăm, cu aceea vom și judecați la rândul nostru.
Către semenii noștri trebuie să arătăm multă îngăduință, milă și înțelegere.
– Să nu dai sfat nimănui, până când nu l-ai trăit tu! Cel ce dă sfat, dar el nu l-a trăit, este ca izvorul de apă pictat pe perete. Iar cel care vorbeşte din experienţă seamană cu un izvor de apă vie!
Orice învățăm pe alții, să fie din propria experiență. Însă mai mult spun faptele decât vorbele.
– Izvorul a toată răutatea este iubirea de sine. Iubirea de sine este iubirea neraţională faţă de trup şi este cea mai subţire dintre toate patimile care robesc firea omenească.
– Să avem convingerea că în toata clipa Îl supăram pe Dumnezeu. Fără această smerenie din inimă nu ne putem mântui.
Smerita cugetare este una din cele mai mari virtuți, fără de care nu putem spera la mântuire. Îngerii au căzut din cer din pricina mândriei.
Iar noi ne putem sui la cer prin smerenie.
Amin.