Sfântul Ioan Gură de Aur despre FERICIREA cea adevărată

Fericirea este asociată de cei înțelepți cu o stare profundă de mulțumire sufletească. Fericirea este o stare de tihnă lăuntrică, pe care o dobândim prin efortul de a avea mereu o atitudine pozitivă asupra vieții, și de a fi mereu recunoscători pentru ceea ce ne-a dat Dumnezeu, fie bun sau mai puțin bun.

Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește despre o fericire care nu este din lumea aceasta, și care este veșnică. Această fericire este o stare de odihnă, pe care ne-o oferă Mântuitorul Hristos când spune “Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi.”, și o stare de pace adevărată, pe care tot doar Dumnezeu ne-o poate oferi: “Pacea Mea dau vouă, nu precum dă lumea.”

Un vis este viața de aici, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, amintind de bucuriile și desfătările ei trecătoare, dacă o comparăm cu viața viitoare și cu odihna ei nesfârșită.

“Ceea ce este un vis în comparație cu un veac, așa este viața de acum în comparație cu cea de dincolo. Ceea ce este o picătură de apă în comparație cu oceanul infinit, așa este o mie de ani din lumea noastră în comparație cu slava și veselia netrecătoare a împărăției cerești.

El ne vorbește mai departe despre nădejdea pe care trebuie să o avem în răsplătirea viitoare. “Starea viitoare a fericirii nu are sfârșit. De aceea oamenii virtuoși, chiar dacă suferă mult aici, ascund în ei nădejdea bună a mântuirii, năzuința raiului, care le dăruiește plăcere nevinovată și mulțumire neschimbătoare.”

Sfântul Apostolul Pavel, scriind către noi, cei care ne aflăm încă pe pământ, zice: „Bucurați-vă întotdeauna” (I Tesaloniceni 5, 16). Dacă aici, unde există boli, răni, morți timpurii, calomnii, invidie, tristețe, ură, dorințe viclene, atacuri nenumărate, griji neîncetate și răutăți repetate, care ne provoacă mii de necazuri, Apostolul a spus că putem să ne bucurăm întotdeauna, gândiți-vă, care va fi bucuria celui ce a plecat pregătit, cum vrea Dumnezeu, spre viața de dincolo, acolo unde toate relele au fost desființate, la fel ca și bolile, patimile, păcatele, întristările, „al meu” și „al tău”, pricinile atâtor nenorociri și atâtor războaie.

Sfântul Ioan Gură de Aur îi fericește pe acela care “lasă cetatea aceasta trecătoare, și merge în cealaltă, cetatea lui Dumnezeu. Lasă aceste sărbători, dar merge la praznicele îngerilor.” El face o comparație esențială între bunurile vieții pământești, de care ne desfătăm vremelnic, și roadele vieții cerești, care se adresează sufletului. Acestea sunt veșnice și nestricăcioase.

“Când este sărbătoare aici pe pământ, se adună mulțime de oameni, care aduc nenumărate mărfuri – grâu, orz și tot felul de roade, turme de oi și cirezi de vite, haine, veșminte și altele asemenea. Unii vând și alții cumpără.

Există asemenea lucruri în ceruri? Nu, există însă unele mai importante. Nu găsim acolo grâu, orz sau alte roade ale pământului, prisosesc însă roadele Duhului: iubirea, bucuria, pacea, fericirea, bunătatea, blândețea.

Nu se află acolo haine frumoase și bijuterii strălucitoare, ci cununi mai prețioase ca aurul și decorații și daruri nenumărate, care sunt hărăzite biruitorilor luptelor duhovnicești.

Să avem gândurile întoarse totdeauna spre acesta, cetatea noastră. S-o purtăm mereu în mintea noastră. Să cugetăm pururea cu dor la frumusețile ei.

Cine o va moșteni, cine se va desfăta în toate acestea? Doar aceia care au nesocotit și s-au lepădat de bogăția stricăcioasă, de desfătările trecătoare și de plăcerile vătămătoare de suflet ale lumii acesteia. Doar aceia care se nevoiesc zilnic pentru virtute, dragoste, iubire de frați, de străini și de săraci. Doar aceia care iartă din toată inima lor pe cei care i-au nedreptățit.

(Fragmente din Sfântul Ioan Gură de Aur, „Problemele Vieții” – Fericirea Raiului)