Pilde din Pateric: Despre Smerenie

Erau doi frati călugări care de multă vreme trăiau în dragoste împreună la un loc. Iar vrăjmasul diavol, zavistuindu-le traiul lor cel bun, a vrut să-i despartă pe unul de celălalt.

Deci a făcut între dânsii pricină ca aceasta: fratele cel mai mic a aprins lumânarea si a pus-o la locul ei. Iar diavolul, făcând pacoste, a doborât lumânarea si a stins-o. Fratele cel mare, scârbindu-se de aceasta, l-a lovit cu mânie pe fratele său peste obraz, iar el cu smerenie i s-a închinat lui până la pământ, zicând: „Iartă-mă, frate, că te-am scârbit, ci asteaptă putin până o voi aprinde iar”.

Dar puterea lui Dumnezeu l-a muncit pe acel diavol până ce s-a făcut ziuă. Dacă s-a făcut ziuă, diavolul a mers în capistea idolească si se jeluia mai marelui său, spunându-i toată întâmplarea si ce a făcut acelor călugări si cum s-a smerit călugărul cel mic celui mai mare.

Acestea diavolul spunându-le si jeluindu-se stăpânului său în capistea idolească, iar templierul întâmplându-se în acel ceas acolo si auzind cum se jeluia acel drac, se mira de neputinta lor si, umilindu-se în inimă, a mers la o mănăstire si s-a făcut călugăr iscusit si smerit. El spunea fratilor:

„Smerenia risipeste puterea vrăjmasului, căci eu am auzit dracii grăind si vorbind între dânsii cum că „de vom face oarecare tulburare si gâlceavă între călugări si se va întoarce unul dintr-însii si smerindu-se se va închina fratelui său, atunci acela toată puterea noastră o risipeste””.

Aceasta auzind noi, fratilor, să ne silim să câstigăm smerenia, care risipeste puterea diavolului. Si asa Dumnezeul păcii va fi cu noi si ne va feri de toate laturile vrăjmasului. A Căruia este slava în vecii vecilor. Amin.