Rugaciunea care alunga ispitirea diavolului

Rugăciunile pe care diverși sfinți părinți și imnografi le-au alcătuit sunt puternice datorită harului care se ascunde în ele.

Acești scriitori aveau pe Duhul Sfânt, același Duh Sfânt Care și astăzi ne însuflețește, ne ocrotește și ne ajută.

Rugaciunea care alunga ispitele diavolului

Oricine se roagă cu credință primește ajutorul lui Dumnezeu. Fără rugăciune nu se mișcă nimic în viața noastră. Fără intervenția lui Dumnezeu nu putem spera la izbăvirea din diverse necazuri care vin asupra noastră.

Există mai multe rugăciuni pe care le putem rosti la vreme de ispită. Toate sunt lucrătoare, toate sunt folositoare pentru cei care se roagă cu credință și nădejde.

Rugăciunea de mai jos ne pune înainte câteva modele de ispitire pe care Dumnezeu le îngăduie cu diferite scopuri.

În toate cazurile, scopurile sunt mântuitoare. De pildă, în cazul lui Adam și Eva, scopul ispitei șarpelui a fost încercarea ascultării lor față de Dumnezeu.

Îi cazul Dreptului Iov, necazurile prin care a trecut au avut ca scop dovedirea credinței și credincioșiei sale față de Dumnezeu.

Mulți drepți și sfinți plăcuți ai lui Dumnezeu au fost ispitiți, ca să se vădească dragostea și supunerea lor față de El.

Satana nu a pregetat în a ispiti chiar pe Fiul lui Dumnezeu, Care l-a biruit prin cuvintele Sale. Cu atât mai puțin noi vom fi trecuți prin focul încercărilor.

Ispitele ne întăresc în credință, în răbdare, în smerita cugetare, în tăierea voii noastre. Ne învață cum să ne predăm pe noi înșine în grija lui Dumnezeu și să așteptăm izbăvirea care vine de la Dânsul.

Ispitele seamănă în noi multă neliniște, tulburare, îndoială și tristețe. Pe acestea le putem birui prin rugăciune, prin strigarea către Dumnezeu, către Maica Domnului, către sfinți și către îngerul păzitor.

Avem și psalmii la îndemână, care batjocoresc slăbiciunea și lucrarea neputincioasă a demonilor, arzându-i prin chemarea numelui lui Dumnezeu și punându-i pe fugă.

Rugăciune puternică la vreme de ispită

„Doamne, Doamne, Cel Care ai îngăduit diavolului să ispitească în rai pe strămoșii noștri Adam și Eva, spre a le încerca ascultarea și supunerea; Cel Care, de asemenea, ai îngăduit diavolului să ispitească cu îngrozire și cu grele suferințe pe dreptul Iov, robul Tău, pentru ca și mai lămurit să se vădească virtuțile și credința lui în Tine.

Cel care ai dat îngăduință satanei să se apropie cu ispitire de Însuși Fiul Tău, spre a-L îmbia și a-L momi cu poftele și deșertăciunile acestei lumi, pentru ca, înfrânt și rușinat, acest duh blestemat să audă din gura Mântuitorului lumii cuvintele: „Înapoia Mea, satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui Unuia să-I slujești!”

Cel Care tuturor drepților și sfinților Tăi le-ai dat vremi de ispitire și de grele îndoieli, pentru ca, prin ele lămurindu-se, să iasă și să rămână și mai întăriți în credința, în nădejdea, în dragostea și în supunerea cea către Tine.

Însuți, Atotputernice și Preabunule Stăpâne, ajută-mi și mie în această clipă grea, când duhul satanei îmi tulbură mintea cu îndoieli și îmboldiri, și când viclene amăgiri îmi frământă inima și sufletul.

Arată-mi, Milostive, adevărul și calea Ta cea dreaptă, pentru ca, biruind uneltirile de acum ale diavolului, să mă pot bucura de cuvintele Apostolului Tău, Iacob, care zice: „Fericit bărbatul care rabdă ispita, căci, lămurit făcându-se, va lua cununa vieții pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor care Îl iubesc pe El”.

Dăruiește-mi, Stăpâne, inimă curată și credință tare, pentru ca în aceste clipe să pot cânta dimpreună cu proorocul Tău David:

„Doamne, cât s-au înmulțit cei care mă necăjesc! Mulți zic sufletului meu: Nu este mântuire lui întru Dumnezeul lui! Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu ești, slava mea și Cel Care înalți capul meu! Cu glasul meu către Domnul am strigat și m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui! A Domnului este mântuirea și peste poporul Tău binecuvântarea Ta. Amin”.