RUGĂCIUNE pentru izbăvirea din ISPITĂ – de ce îngăduie Dumnezeu ispitele în viața noastră

Precum arată această rugăciune, cel ispitit trebuie să ceară ajutor de la Dumnezeu, singurul Care Îl poate birui, ca Dumnezeu, și ca Cel ce El Însuși a fost ispitit de diavolul în pustie făcându-l de rușine.

Tot din această rugăciune înțelegem că diavolul este un tolerat, precum zicea Părintele Arsenie Papacioc, și că el nu are nici o putere asupra noastră dacă noi nu i-o dăm, căzându-i în cursă. Dumnezeu îi îngăduie acestuia să ne ispitească din diferite motive, care servesc binelui nostru în final.

Sfântul Maxim Mărturisitorul enumeră cinci pricini pentru care Dumnezeu îi permite celui rău să ne ispitească:

1. Pentru ca, războiți fiind, și războindu-ne în apărare, să dobândim puterea de a deosebi virtutea și păcatul.

2. Pentru ca, dobândind prin luptă și prin durere virtutea, să o avem sigură și nestrămutată.

3. Pentru ca, înaintând în virtute, să nu ne îngâmfăm, ci să ne învățăm a ne smeri.

4. Pentru ca, după ce am fost ispitiți de păcat, să-l urâm cu ură desăvârșită.

5. Pentru ca, devenind nepătimași, să nu uităm niciodată slăbiciunea noastră, nici puterea Celui ce ne-a ajutat.

Mântuitorul ne-a arătat cum să-l biruim pe vrăjmaș când acesta ne ispitește cu cele trei momeli mari: lăcomia pântecelui, iubirea de argint și slava deșartă. (Matei 4, 1-11). Însă ne-a mai spus un lucru important, că fără de El nu putem face nimic. (Ioan 15, 5).

Iisus Biruitorul este Cel prin care îl putem refuza și învinge pe diavol, însă prin forțele noastre noi nu putem nimic. „Numele lui Iisus e mai puternic decât oțetul, mai tare decât granitul. Nu există scut mai puternic, nu există armă mai puternică în războiul duhovnicesc decât rugăciunea lui Iisus”. (avva Iov).

Sfântul Marcu Ascetul ne spune că fără răbdare și rugăciune, nimeni nu se va putea izbăvi de ispite. „Cel ce vrea să biruiască ispitele fără rugăciune și răbdare, nu le va depărta de la sine, ci mai tare se va încâlci cu ele.”

Rugăciune la vreme de ispită

„Doamne, Doamne, Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească în Rai pe strămoșii noștri Adam și Eva, spre a le încerca ascultarea și supunerea.

Cel ce de asemenea, ai îngăduit diavolului să ispitească cu îngrozire și grele suferințe pe Dreptul Iov, robul Tău, pentru ca și mai lămurit să se vădească virtuțile și credința lui în Tine.

Cel ce ai dat îngăduință satanei să se apropie cu ispitire de Însuși Fiul Tău, spre a-L îmbia și a-L momi cu poftele și deșertăciunile acestei lumi, pentru ca, înfrânt și rușinat, acest duh blestemat să audă din gura Mântuitorului lumii cuvintele: „Înapoia Mea, satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului Tău să te închini și numai Lui unuia să-I slujești.”

Cel ce tuturor drepților și sfinților Tăi le-ai dat vremi de ispitire și de grele îndoieli, pentru ca prin ele lămurindu-se, să iasă și să rămână mai întăriți în credință, nădejde, în dragostea și în supunerea cea către Tine.

Însuți Atotputernice, și preabunule Stăpâne, ajută-mi și mie în această clipă grea, când duhul satanei îmi tulbură mintea cu îndoieli și îmboldiri, și când viclene amăgiri îmi frământă inima și sufletul.

Arată-mi, Milostive, adevărul și calea Ta cea dreaptă, pentru ca, biruind uneltirile lui, de acum să mă pot bucura de cuvintele Apostolului Tău Iacob, ce zice: „Fericit bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se, va lua cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El.”

Dăruiește-mi, Stăpâne, inimă curată și credință tare, pentru ca în aceste clipe să pot cânta dimpreună cu Proorocul Tău David:

„Doamne, de ce s-au înmulțit cei ce mă necăjesc? Mulți se ridică împotriva mea, mulți îi spun sufletului meu: Nu-i este lui mântuire întru Dumnezeul lui. Dar Tu Doamne, Tu ești ocrotitorul meu, Tu ești slava mea și cel ce înalți capul meu. Cu glasul meu către Domnul am strigat și El m-a auzit din muntele Său cel sfânt. A Domnului este mântuirea, și peste poporul Tău binecuvântarea Ta. Amin.”