Rugăciune la vreme de îndoială și ispită

Orice aduce tulburare în suflet și în gânduri vine de la diavol. Duhurile rele permanent încearcă să îl dezechilibreze lăuntric pe om și să îl facă slab și neputincios în fața ispitelor și amăgirilor sale.

Toți creștinii sunt supărați de diavoli. Iar aceasta se face cu îngăduința lui Dumnezeu, spune Părintele Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria.

Pricinile pentru care Dumnezeu le permite diavolilor să ne ispitească sunt mai multe.

O astfel de pricină este încercarea credinței și dovedirea statorniciei noastre în cele bune și bineplăcute lui Dumnezeu.

„Credința crește, sporește și se întărește prin ispite, prin necazuri și scârbe” (I Petru 1, 6-7).

O altă pricină este ca să nu cădem în mândrie.

Mai suntem ispitiți și pentru a conștientiza că fără Dumnezeu nu putem face nimic și că toată nădejdea noastră trebuie să o punem în Dumnezeu și nu în oameni.

Creștinii și cei drepți sunt cernuți de diavol și pentru a li se pune la încercarea dragostea și fidelitatea lor față de Domnul, după cum scrie în cartea Deuteronom (13, 3).

Tot acolo zice că ispitele arată dacă oamenii se supun voii lui Dumnezeu.

Nu în ultimul rând, diavolului i-a îngăduit Dumnezeu să ne ispitească pentru a despărți pe cei buni de cei răi și a câștiga multă plată de la Dumnezeu.

Trebuie să știm că necazurile pe care cel rău le abate asupra noastră nu sunt mai mari decât le putem duce.

Ele nu întrec puterile noastre. Așa cum zice Sfântul Apostol Pavel corintenilor, Dumnezeu nu îngăduie să fim ispitiți peste puterile noastre (I Corinteni 10, 13).

Citește și – Greul să-l vedem ca pe ceva ușor și ispita ca pe un prilej de câștig duhovnicesc – Arhimandritul Eusebiu Giannakakis

Trebuie să mai știm de asemenea că diavolul nu are nicio putere asupra noastră.

El poate doar să ne ispitească, să ne provoace, să ne întindă curse.

Depinde de noi dacă ascultăm îndemnurile lui cele spre păcat. Depinde de noi dacă picăm în capcanele lui, dacă mușcăm momeala lui.

De aceea nu putem da vina doar pe diavol că ne-a ispitit. Vina pentru păcatele noastre o avem doar noi, pentru că am ascultat de diavol și nu de Dumnezeu.

Așa cum au făcut-o Adam și Eva în Rai.

„Rădăcina păcatului este pofta care ispitește pe om” (Iacob 1, 13-15).

Citește și – Dumnezeu nu-l lasă să cadă în ispită pe cel care pornește la drum cu rugăciune

De aceea, atunci când ne aflăm într-o ispită, într-o tulburare, în îndoială, să alergăm la Dumnezeu prin rugăciune.

Așa vom lua ajutorul Lui să biruim răul care vine asupra noastră și vrea să ne piardă.

Rugăciune la vreme de îndoială și ispită

„Doamne, Doamne, Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească în Rai pe strămoșii noștri Adam și Eva, spre a le încerca ascultarea și supunerea, Cel ce, de asemenea, ai îngăduit diavolului cu îngrozire și cu grele suferințe să ispitească pe Dreptul Iov, robul Tău, pentru ca și mai lămurit să se vădească virtuțile și credința lui întru Tine, Cel ce ai dat îngăduință satanei să se apropie cu ispitire de Însuși Fiul Tău, spre a-L îmbia și a-L momi cu poftele și deșertăciunile acestei lumi, pentru ca, înfrânt și rușinat, acest duh blestemat să audă din gura Mântuitorului lumii cuvintele: „Înapoia Mea, satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului Tău să te închini și numai Lui Unuia să Îi slujești”; Cel ce tuturor drepților și sfinților Tăi le-ai dat vremi de ispitire și grele îndoieli, pentru ca, prin ele lămurindu-se, să iasă și să rămână și mai întăriți în credința, în nădejdea, în dragostea și în supunerea cea către Tine.

Însuți, Atotputernice și Preabunule Stăpâne, ajută-mi și mie în această clipă grea, când duhul satanei îmi tulbură mintea cu îndoieli și cu îmboldiri și când viclene amăgiri îmi frământă inima și sufletul.

Arată-mi, Milostive, adevărul și calea Ta cea dreaptă, pentru ca biruind uneltirile lui de acum, să mă pot bucura de cuvintele apostolului Tău Iacov, care zice: „Fericit bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se, va lua cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El”.

Dăruiește-mi, Stăpâne, inimă curată și credință tare, pentru ca în aceste clipe să pot cânta împreună cu Proorocul Tău David: „Doamne, cât s-au înmulțit cei ce mă necăjesc! Mulți zic sufletului meu: nu este mântuire lui întru Dumnezeul lui! Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu ești, slava mea și Cel ce înalți capul meu! Cu glasul meu am strigat către Domnul și m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui! A Domnului este mântuirea și peste poporul Tău binecuvântarea Ta”. Amin”.

Citește și – Prin rugăciune scăpăm din toată nevoia și ispita și câștigăm milă

Surse articol:

1. Rugăciune la vreme de îndoială și ispită, Carte de Rugăciuni, Editura Felicitas Stockholm, 2019, pp. 204-206
2. Sfaturi Ortodoxe, Lumina și faptele credinței – convorbiri cu Părintele Cleopa: https://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/luminasifaptele.htm