Psalmi ai pocăinței

Cartea Psalmilor este plină de învățături duhovnicești și mântuitoare. Psalmii descoperă rănile păcatelor și îndreaptă pe cei răniți pe calea înțelepciunii, care este calea pocăinței.

Sunt mai mulți psalmi care cuprind versete ce arată cât de cumplite sunt consecințele păcatului în viața noastră.

Cuprins

Toggle

Psalmul 37

„Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuțimea Ta să mă cerți.
Că săgețile Tale s-au înfipt în mine și ai întărit peste mine mâna Ta.
Nu este vinecare în trupul meu de la fața mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele.
Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. Împuțitu-s-au și au putrezit rănile mele, de la fața nebuniei mele.
Chinuitu-m-am și m-am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.
Că șalele mele s-au umplut de ocări și nu este vindecare în trupul meu.
Necăjitu-m-am și m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele” (Ps. 37, 1-8).

Psalmul 31

„Că ziua și noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta și am căzut în suferință când ghimpele Tău mă împungea.
Păcatul meu l-am cunoscut și fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea.
Zis-am: „Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului” și Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia”.

Acești psalmi ne arată care sunt „efectele” păcatul asupra trupului, asupra sănătății noastre fizice, dar și asupra sănătății spirituale.

Păcatele aduc durere, suferință, boală, dar aduc și pocăință și smerenie. Neputințele trupești sunt medicamente amare care vindecă sufletul de patimi.

Psalmii aceștia ne arată că pocăința îl îndreptă pe om spre Dumnezeu, Doctorul Care iartă și vindecă sufletul și trupul.

Conștiința este ghimpele care ne împunge inima și nu ne lasă să rămânem nepăsători față de faptele noastre ele.

Proorocul David ne arată o cale de izbăvire, care este spovedania. Cine ascunde păcatele, împotriva sa face aceasta. Iar cel care se mărturisește Celui Care cunoaște inimile și adâncurile lor se va mântui.

„Potop de ape multe nu se va apropia” de cel care își descoperă păcatele înaintea lui Dumnezeu și se spovedește cu sinceritate.

Spovedania înseamnă arătarea rănilor sufletești Doctorului Celui Mare, pentru ca El să le poată tămădui.

Rănile care rămân ascunse cangrenează întreg sufletul și-l fac cu totul neputincios.  

Citește și:

Când boala este o pedeapsă pentru păcatele săvârșite
Ce înseamnă păcatul săvârșit cu inima?
Un singur păcat nespovedit ne poate duce în iad