Cum să te rogi când ești deznădăjduit din cauza greșelilor și să-ți recapeți liniștea

Nimeni nu este fără de păcat, fără numai Tu, spune într-o rugăciune din slujba Miezonopticii.

Chiar și numai o zi dacă ar trăi omul, tot nu ar fi fără de păcat, spunea Părintele Arsenie Boca

Este cu neputință să nu greșești cu fapta, cu cuvântul, cu gândul sau cu simțurile.  A greși e omenește, însă a rămâne în greșeală sau a rămâne în starea de deznădejde care te cuprinde după ce ai greșit, este o greșeală și mai mare.

Sfântul Teofan ne arată cum anume trebuie să ne rugăm după ce am căzut într-o greșeală de iertat, ca să nu cădem în deznădejde și să redăm sufletului liniștea de care are nevoie pentru a merge mai departe.

Rugăciune împotriva deznădejdii pricinuite de greșeli

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

„Doamne Dumnezeul meu! Eu am făcut aceasta pentru că așa sunt eu și de la mine nu se putea aștepta altceva, decât asemenea păcate sau altele mai mari decât acestea, dacă harul Tău nu mă ajută, lăsându-mă singur.

Mă căiesc de cele făcute și îndeosebi pentru faptul că nu răspund griji Tale pentru mine pentru îndreptarea vieții mele, ci cad iarăși și iarăși.

Iartă-mă și dă-mi putere să nu Te mai mâhnesc și să nu-Ți mai calc voia întru nimic. Căci voiesc cu osârdie să-Ți slujesc, să-Ți fiu bineplăcut și ascultător întru toate”.

Acest model de rugăciune cuprinde trei părți. În prima parte, Sfântul Teofan ne induce necesitatea adresării lui Dumnezeu imediat ce săvârșim o greșeală.

Acest lucru ne împiedică să picăm în deznădejde și în mâhnirea sufletului. Dacă nu alergăm la rugăciune, inima noastră se va răci și va deveni tare și aspră.

În continuarea acestei rugăciuni ajungem la recunoașterea greșelii și asumarea ei. Trebuie să fim atenți să nu repetăm păcatul îndreptățirii de sine pe care l-au făcut Adam și Eva în rai. S-au ascuns de Dumnezeu, vrând să tăinuiască păcatul. Iar când Dumnezeu i-a cercetat, în loc să-și recunoască greșeala, au dat vina unul pe altul.

Așadar, recunoașterea greșelii este esențială pentru restabilirea relației cu Dumnezeu. Păcatul mărturisit este pe jumătate iertat, spune un proverb românesc. Să nu cugetăm nicio clipă că Dumnezeu nu ne va ierta.

Pe lângă recunoașterea greșelii, trebuie să ne recunoaștem și neputința. Dacă ne supărăm pe noi înșine atunci când greșim, înseamnă că avem mândrie.

Dacă ne-am cunoaște cu adevărat, nu ne-ar surprinde aceste căderi. Le-am primi cu smerenie, punând toate faptele noastre bune pe seama lui Dumnezeu.

A doua parte a rugăciunii recomandate de Sfântul Teofan cuprinde pocăința făcută cu sinceritate. Mâhnirea pe care trebuie să o simțim nu trebuie să ne aibă în centru tot pe noi, ci pe Dumnezeu.

Față de El ne căim, față de El ne întristăm, pentru că prin greșeli călcăm poruncile Lui și ne facem vinovați față de iubirea Lui.

În a treia parte a rugăciunii cerem iertare lui Dumnezeu și totodată ajutor ca să nu mai greșim. Trebuie să conștientizăm și să ne încredințăm pe deplin că fără harul Lui nu suntem în stare de nimic bun.

Domnul o spune limpede: „Fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 5). Mântuitorul este vița, iar noi mlădițele. Dacă nu ne hrănim din izvorul darurilor Sale, nu vom putea avea viață și putere în noi de a făptui cele plăcute Lui.

Citește și:

Rugăciune pentru îmbărbătarea sufletului în vreme de suferință și deznădejde
„Să vă rugați Domnului pentru ziua care a trecut, oricât de grea a fost, să-l rugați pentru o noapte bună și să cereți iertare pentru greșelile voastre” – Sfântul Teofan Zăvorâtul
A greși e omenește, a deznădăjdui e drăcește
De vei greși cu ceva în fața lui Dumnezeu, spune Psalmul 50 și ți se va umple sufletul de lumină și pace – Sfântul Ioan de Kronstadt

Sursă articol: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Cel ce este tulburat trebuie îndată să-și redobândească pacea sufletească, Războiul Nevăzut, Capitolul 27, Mănăstirea Sihăstria, 2013, pp. 288-289