Psalmul 48 aduce mult folos celor săraci și necăjiți
Psalmul 48 poate fi caracterizat prin câteva cuvinte cheie: cugetarea la deșertăciunea bogăției acestei lumi, sfârșit al vieții care aduce mântuirea, sărăcie și necazuri, teama de moarte.
Cuviosul Efitmie Zigabenul și Sfântul Nicodim Aghioritul îl consideră un psalm al zilei cele mai de pe urmă, un psalm al Judecății de Apoi.
Psalmul 48 aduce mult folos celor saraci si necajiti
Citindu-l, te gândești la cât de iluzorii sunt bunurile acestei lumi și fără să vrei te străbate un fior al morții. Acest fior nu este însă unul plin de spaimă, angoasă sau îngrozire. Dimpotrivă, este un fior care te face să meditezi la adevăratul sens al vieții.
Frica de moarte este aducătoare de înțelepciune pentru cel care cugetă la ea în lumina credinței.
Psalmul 48 poate fi privit din această perspectivă ca un imn meditativ, care dă o direcție sănătoasă gândului la viață și moarte.
Îl face pe om să reflecteze la rostul viețuirii pe pământ și să își pună întrebări cu privire la soarta care îl așteaptă după moarte. Sufletul este chemat să dea răspuns de faptele sale și să își pună problema mântuirii.
Cei care simt o anume teamă firească de sfârșitul vieții pot lua multă pricepere și însuflețire din acest psalm. Autorul ne pune înainte o masă plină de sensuri și bogată în înțelesuri duhovnicești care hrănesc mintea.
Nimeni nu poate să scape de moarte, nici să rămână viu în această viață. Cei care își adună comori pe pământ sunt socotiți cu cei neînțelepți și cu cei nebuni, care nu vor lua nimic cu ei în veșnicie.
Versurile psalmului 48 arată cinstea adevărată a omului și valoarea sufletului, pe care niciun bogat nu-l poate răscumpăra, căci este un bun de neprețuit. Pentru mântuirea sufletului se cuvine omului să se silească în această viață.
Ce-i va folosi omului dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul lui? (Matei 16, 26)
Cei care se îngrijesc numai de trup și trăiesc instinctual se aseamănă viețuirii dobitoacelor celor fără de minte.
Psalmul 48 este considerat și un psalm care le aduce mângâiere celor săraci, necăjiți sau asupriți. El pune în antiteză soarta celor înstăriți care viețuiesc cu mândrie și superioritate.
Psalmul 48 arată decăderea omului care trăiește fără Dumnezeu. Cei care se încred în bogăția și în slava lor merg la calea pierzării. Autorul le arată nebunia lor și îi ceartă spre îndreptare, cheamându-i la pocăință.
Psalmul 48
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
1. Auziți acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce locuiți în lume:
2. Pământenii și fiii oamenilor, împreună bogatul și săracul.
3. Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere.
4. Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu.
5. Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmașilor mei?
6. Ei se încred în puterea lor și cu mulțimea bogăției lor se laudă.
7. Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preț de răscumpărare,
8. Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă și niciodată nu se va putea face,
9. Ca să rămână cineva pe totdeauna viu și să nu vadă niciodată moartea.
10. Fiecare vede că înțelepții mor cum mor și cei neînțelepți și nebunii, și lasă altora bogăția lor.
11. Mormântul lor va fi casa lor în veac, locașurile lor din neam în neam, deși numit-au cu numele lor pământurile lor.
12. Și omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor.
13. Această cale le este sminteală lor și celor ce vor găsi de bune spusele lor.
14. Ca niște oi în iad sunt puși, moartea îi va paște pe ei.
15. Și-i vor stăpâni pe ei cei drepți și ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad.
16. Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca.
17. Să nu te temi când se îmbogățește omul și când se înmulțește slava casei lui.
18. Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui.
19. Chiar dacă sufletul lui se va binecuvânta în viața lui și te va lăuda când îi vei face bine,
20. Totuși intra-va până la neamul părinților și în veac nu va vedea lumină.
21. Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor.
Citește și:
Psalmul 22 – pentru liniștirea sufletului și alungarea fricii de moarte
Psalmul 22 și psalmul 102 – psalmii însănătoșirii
Diavolul nu suportă citirea de psalmi și se îndepărtează de la noi când ne rugăm cu Psaltirea
Surse articol:
1. Biblia Ortodoxă, Psalmul 48: https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=48
2. Părintele Arsenie Boca, Psalmul 48, – Cărarea Împărăției și Psaltirea lui David, Psalmii 31-60, Vol. II, Editura Cristimpuri, Ploiești, 2014, pp. 114-118
