Moartea unui copil – explicații mai presus de logica umană

Moartea unui copil este unul din cele mai dramatice evenimente din viața noastră.

Cu greu poate accepta cineva pierderea unui copil, mai ales la o vârstă fragedă.

Această întâmplare este pur și simplu de neînțeles. Unii își pierd credința din cauză că o consideră o nedreptate.

Nu înțeleg de ce Dumnezeu a îngăduit aceasta și se răzvrătesc împotriva Lui.

Alții ajung la credință după moartea unui copil fiindcă au inima deschisă și Dumnezeu le descoperă înțelesuri adânci.

Chirurgul și teologul Dominique Beaufils abordează acest subiect delicat în cartea sa „Credința ta te-a mântuit”, oferind o viziune ortodoxă asupra bolii și a morții.

Autorul spune că moartea unui copil poate fi o ocrotire împotriva păcatului.

Citește și – Cum pot fi explicate bolile și suferința copiilor?

Această dramă trebuie interpretată prin prisma tainei lui Dumnezeu.

Ea nu poate fi descifrată sau pătrunsă cu ajutorul gândirii sau a logicii omenești.

Dumnezeu are un plan de mântuire cu fiecare dintre noi. Este vorba despre o „iconomie a mântuirii” în care trebuie să credem cu tărie și să o respectăm.

În fața acestei rânduieli divine omul poate să se împotrivească sau să se predea.

Să se predea pe sine voii și înțelepciunii lui Dumnezeu.

În Cartea Înțelepciunii lui Solomon ni se descoperă această taină:

„Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă… Plăcu fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit, și fiindcă trăia între păcătoși, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înșelăciunea să nu-i amăgească sufletul… […]”.

Și spune mai departe că sufletul celui drept care moar era plăcut lui Dumnezeu. De aceea Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutății (4, 7-14).

În ochii noștri, moartea unui copil este considerată prematură și nedreaptă.

Dar prin ochii celui care are credință, această plecare se vede ca o binecuvântare. Ca o ocrotire.

Cei care se împotrivesc proniei lui Dumnezeu trebuie să știe că se împotrivesc binelui.

Chiar dacă întâmplarea prin care trec este sfâșietoare, precum moartea propriului copil, ea este cu siguranță mântuitoare.

În viața unui sfânt se spune că cineva i-a cerut acestuia să-i vindece copilul bolnav, care era pe moarte.

Sfântul l-a refuzat, având înștiințare că acea vindecare nu va fi de folos.

La rugămințile insistente ale tatălui, sfântul îl vindecă pe copil. Câțiva ani mai târziu, acel copil avea să-și ucidă tatăl.

Această întâmplare arată tranșant că nu trebuie să ne impunem niciodată voia în fața lui Dumnezeu.

Nici nu trebuie să chestionăm deciziile Lui.

Moartea prematură a acelui copil ar fi însemnat salvarea lui. Moartea lui l-ar fi ferit de moartea sufletească.

Citește și – Femeia pe care a salvat-o cancerul

Singur Dumnezeu cunoaște sufletul omului în adâncimile lui și știe ce va face și ce îi este de folos pentru mântuire.

„Numai El are pre-știința devenirii fiecărui om, pentru că El stăpânește spațiul și timpul”.

Atitudinea corectă a tatălui pomenit mai sus este aceasta:

„Doamne, îmi doresc ca fiul meu să se vindece, dar facă-se voia Ta și nu a mea”.

Acesta este modelul de rugăciune pe care ni L-a arătat Iisus în Grădina Ghetsimani.

Deși se ruga ca Dumnezeu-Tatăl să îndepărteze de la El paharul morții, la final adăuga: „Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești”, arătând credință și supunere deplină. (Matei 26, 39).

În aceste cuvinte: „Facă-se voia Ta!” se află durerea și nădejdea celui care se roagă.

Dar și o formă de mărturisire a credinței și o „recunoaștere a iconomiei dumnezeiești” care este, în cele din urmă, mântuitoare și biruitoare asupra morții.

Citește și – De ce l-a mai creat Dumnezeu pe om dacă știa că acesta va cădea?

Sursă articol: Dominique Beaufils, Moartea unui copil poate fi o ocrotire împotriva păcatului, Credința ta te-a mântuit, Editura Doxologia, Iași, 2010, pp. 130-131