Femeia pe care a salvat-o cancerul

Bolile grave, de multe ori, îi dărămă pe oameni nu doar trupește, ci și psihic.

Gândurile de îngrijorare, teama de moarte și tristețea care vin în urma unei boli adaugă și mai multă suferință la durerea trupească.

Puțini sunt cei care găsesc în boală ceva de câștigat. Chinul este atât de mare și cumplit, încât cu greu mai poți vedea vreo ieșire.

Cu atât mai greu este să-ți păstrezi calmul, echilibrul sufletesc și nădejdea neclintită.

V-ați gândit vreodată la boală ca la ceva salvator?

Pentru a pricepe rostul bolilor și necazurilor trebuie să te ridici deasupra lor.

Pentru că, spune părintele Nicolae Dima, există un înțeles care se află mai presus de durere.

Nimic din cele ce ni se întâmplă nu este fără rost. Nu este o pură întâmplare, și de aceea nu este zadarnic.

Toate sunt îngăduite de Dumnezeu.

Pronia divină urmărește scopuri înalte în ceea ce-l privește pe om.

Ea vrea să-l aducă la asemănarea cu Creatorul său.

De aceea permite să trece prin boli și suferințe, ca să fim încercați.

Durerea ne curăță. Înlătură de la noi balastul patimilor. Ridică de pe noi povara păcatelor.

Focul necazurilor ne lămurește și ne face vase de cinste Făcătorul cerului și al pământului.

Citește și – Omul care suferă este lut frământat în mâna cerescului Olar – Pr. Nicolae Dima

Atât de mult îl iubește Dumnezeu pe om – zidirea Sa cea de mare preț, încât L-a dat preț de răscumpărare pentru el pe Singurul Său Fiu.

Mântuitorul a venit și a luat păcatele noastre. Dar ne-a arătat și cum trebuie să trăim. Ne-a arătat cum trebuie să fie fiii lui Dumnezeu.

Cum trebuie să se poarte, cum trebuie să viețuiască.

Ne-a arătat calea, iar calea este îngustă și plină de necazuri și încercări.

Cel care înțelege rostul durerii nu mai plânge când este frământat de mâinile lui Dumnezeu.

Se lasă cu smerenie în mâinile Lui. Se încredințează voii Sale și știe că tot ce i se întâmplă este spre binele lui.

„Există foarte multă înțelepciune în durere”.

Părintele Nicolae Dima a povestit cazul unei femei care a fost diagnosticată cu cancer într-un stadiu avansant.

La primirea veștii a fost devastată. A suferit un adevărat șoc.

Dacă la început s-a întristat și s-a speriat, ulterior dispoziția ei sufletească s-a schimbat la 180 de grade.

„Pentru că medicii erau depășiți de situație, ea a găsit că doar credința o poate salva”.

Femeia a ales calea credinței, la fel ca mulți alții care, într-o dramă asemănătoare, ajung să caute un răspuns. Un înțeles mai presus de durere. În cele din urmă, Îl găsesc pe Dumnezeu.

Respectiva femeie a crezut și s-a vindecat.

Nu s-a vindecat trupește, ci sufletește. Nu a scapat de cancer, dar a fost salvată.

„Acum nu mai spune deloc că boala care a desfigurat-o și a băgat-o prin spitale, prin proceduri, este cel mai rău lucru posibil”.

Nici măcar nu mai crede că vindecarea ei mai este cu adevărat necesară.

De ce? Pentru că ea s-a vindecat deja. Dumnezeu a vindecat sufletul ei.

„Și cu sufletul și cu mintea înnoite, și viața și moartea și ceea ce urmează după toate acestea se văd cu totul și cu totul diferit”.

Durerea nu are conținut, spune Părintele Dima. Ea este un indicator. Un semnal de alarmă. Un mesager care te trimite la Dumnezeu.

Cei care vor să-și depășească durerea și tragedia, trebuie să caute dincolo de înțelesurile logice și firești.

„Credința în Dumnezeu îți va deschide atunci o poartă spre a înțelege ceea ce altfel este de neînțeles”.

Mântuitorul ne-a arătat că după cruce și răstignire urmează învierea.

După acel iad al durerii prin care îți este dat să treci, fii sigur că te va întâmpina „răsăritul cel de sus”.

Citește și – Nu sunt oare micile necazurile o binefacere prin care ne izbăvim de chinurile veșnice?

Sursă articol: Pr. Nicolae Dima: De ce permite Dumnezeu suferința: https://www.youtube.com/watch?v=8UNAzMyhmkA&ab_channel=Pr.NicolaeDima