Ce înseamnă să îți duci crucea de fiecare zi?

Dincolo de partea dureroasă a crucii dată de boli și suferințe fizice, mai există un tip de durere lăuntrică.

Această formă de durere pe care creștini o simt urmând lui Hristos este durerea care vine din tăierea voii proprii.

Mântuitorul a zis că cel care vrea să vină după El trebuie să se lepede de sine.

Adică să renunțe la plăceri, la părerile personale, la dorințele nefolositoare, la împotrivirea în cuvânt și în faptă.

Crucea înseamnă să porți ceea ce nu-ți place.

„Durerea adevărată provine din tăierea voii și plăcerea adevărată provine din facerea voii. Deci noi, fraților, trebuie să ne răstignim prin tăierea voii”.

La aceasta se referă purtarea crucii.

„Asta este crucifierea noastră”.

Mântuitorul nu Și-a făcut voia când a fost dus spre răstignire. L-a rugat pe Părintele ceresc să treacă de la El paharul morții, dar nu după cum voiește El, ci după voia Tatălui.

Din prea multa libertate pe care ne-a dat-o Dumnezeu, ne îndepărtăm de El făcându-ne voile inimii noastre. Care de cele mai multe ori caută plăcerea cea din păcat.

„Crucea se referă la asumarea durerii, ca să scăpăm de păcat. Pentru că păcatul fiind o plăcere, durerea ne apropie de Dumnezeu”.

Durerea și crucea sunt necesare pentru ca noi să ne putem apropia cu Dumnezeu.

Durerea înmoaie inima, deschide cugetul spre cele de sus, smerește trupul.

Din păcate, unii oameni nu pot nici măcar prin durere să se apropie de Dumnezeu.

Chiar dacă suferința este mare, împietrirea inimii este și mai mare și nu ne lasă să ne smerim și să cerem ajutorul și iertarea lui Dumnezeu.

Citește și – Patru cauze tainice ale durerilor din lume – Părintele Teologos

Durerile sunt greu de răbdat. Crucea nu este ușoară, dar folosul ei este bine-știut de creștini.

Fără cruce nu există înviere.

Chiar dacă uneori ne dorim să schimbăm situația grea în care ne aflăm și să ieșim cât mai repede din ea, acest lucru nu este întotdeauna de folos.

„Să rămânem pe cruce în nemișcarea pe care crucea durerii ne impune”.

Cea mai mare durere pe care o poate avea un om este cea a depărtării lui de Dumnezeu.

Suntem creați după chip și asemănarea Lui și nu avem unde să ne ducem. Nu putem fi altceva. Nu putem avea viață dacă nu urmăm Lui și nu ascultăm de El.

Cine nu-L are pe Dumnezeu în cugetul și în sufletul său este ca un dobitoc. Nu poate să simtă nimic. Nu poate avea nici o bucurie reală înăuntrul lui.

Dumnezeu a pus în ADN-ul nostru spiritual dorința de a fi cu El, de a ne asemăna cu El prin tot ceea ce facem.

De a ne îndumnezi cu ajutorul Lui și a deveni fii ai Săi după har.

Nimeni nu poate scăpa de durere. Ea este răsplata plăcerii provocate de păcate.

Părintele Teologos spune că există o lege duhovnicească, potrivit căreia fiecare păcat trebuie plătit printr-o durere analoagă.

Cei care duc o viață lumească, trupească, nu cunosc taina crucii.

„Din cauza asta ei au această încercare disperată de a dobândi plăcerea Raiului aici pe pământ.

Prin plăcerile trupești, prin plăcerile pământești. Și de aici marile drame, până la bolile de nervi, schizofrenie și mai ales depresie”.

Fericirea noastră nu poate atinge cote maxime pe pământ. Dumnezeu ne dă fericirea raiului. Pe aceasta trebuie să o căutăm și să o dorim.

Citește și – Durerile sunt crucea care arde păcatele pe care noi nu le recunoaștem a fi păcate – Părintele Ioan Krestiankin

Sursă articol: O Chilie Athonită, Părintele Teologos, De ce există atâta durere? https://www.youtube.com/watch?v=IA75YOUHUX4&ab_channel=OChilieAthonit%C4%83-BucuriidinSf%C3%A2ntulMunte