Patru cauze tainice ale durerilor din lume – Părintele Teologos

Durerea este pentru creștini o formă concretă de a simți crucea lui Hristos.

Crucea este, spune Părintele Teologos, iubirea de osteneală desăvârșită.

Este drumul pe care merg toți cei care vor să-L urmeze pe Mântuitorul Hristos.

El ne spune: „Cine voiește să vină după Mine, să-și ia crucea Sa și Mie să-Mi urmeze”.

Nu obligă pe nimeni, ci invită. Dumnezeu ne cheamă cu dragoste și dor la El. Dar calea spre El este presărată cu multe osteneli și chinuri.

Cum a fost și drumul Lui spre Golgota.

„Prima cauză a durerii sunt păcatele. Păcatele care nu sunt spovedite, păcatele care nu sunt ispășite printr-o durere analoagă”.

Spovedania, pocăința, postul și rugăciunea atenuează consecințele păcatelor.

Citește și – Durerile sunt crucea care arde păcatele pe care noi nu le recunoaștem a fi păcate – Părintele Ioan Krestiankin

„A doua cauză a durerilor sunt durerile de baraj”.

În această categorie intră acele necazuri pe care Dumnezeu le îngăduie ca să-l ferească pe om de un necaz mai mare, de o ispită care l-ar duce la cădere sau la pieire.

De aceea, nu putem ști dacă o boală sau o eșuare a planurilor noastre nu sunt îngăduite de Dumnezeu ca să ne izbăvească de ceva rău.

„În clipa în care Dumnezeu ne închide ușa, să nu spargem clanța”, spunea Părintele Paisie Aghioritul.

„Dacă vedem că drumurile se închid printr-o forță superioară, atunci să nu încercăm cu orice preț să ne impunem voia pentru că o să ne pocăim după aceea”.

Să nu ne împotrivim, ci să facem răbdare, știind că toate cele îngăduite de Dumnezeu sunt spre binele nostru.

„Pe locul trei sunt ispitele de avans”.

Durerile și necazurile din această categorie sunt îngăduite de Dumnezeu pentru ca omul să înainteze duhovnicește.

Unul ca acesta are capacitatea de a ajunge la o trăire mai înaltă, dar nu știe sau nu vrea să înainteze.

„Atunci Dumnezeu îi dă un necaz, îi dă o durere, astfel încât să îl desprindă de plăcerile, de mâzga patimilor de care este încleiat, și prin această durere de avans, omul înaintează într-o cunoaștere mult mai mare a lui Dumnezeu”.

Iată un alt motiv pentru care unii au ispite mari și neașteptate.

„Pe ultimul plan sunt ispitele de exemplu, durerile de exemplu”.

În această categorie intră durerile suportate de sfinți, de mucenici, de cei prigoniți.

Durerile lor nu erau consecințele propriilor păcate, ci erau un exemplu pentru cei din jur.

Erau îngăduite de Dumnezeu ca să fie exemple de răbdare, de curaj și de virtute pentru ceilalți oameni.

Toate aceste cruci trebuie înțelese în chip mântuitor.

Ele pot părea nebunie pentru cei care nu caută un sens duhovnicesc al lucrurilor.

Durerea îl face pe om cu adevărat liber, liber de păcate, de voia proprie, și îi aduce mântuirea.

Aceasta este o taină foarte mare, pe care nu o putem pătrunde cu mintea.

„Durerea este mântuitoare și trebuie să ne-o asumăm”.

Citește și – Crucea este doctorie vindecătoare

Sursă articol: O Chilie Athonită, Părintele Teologos, De ce există atâta durere? https://www.youtube.com/watch?v=IA75YOUHUX4&ab_channel=OChilieAthonit%C4%83-BucuriidinSf%C3%A2ntulMunte