DURERILE sunt crucea care arde păcatele pe care noi nu le vedem

Nimeni în această viață nu este ocolit de necazuri. Dacă nici Însuși Hristos, Dumnezeu fiind, nu a fost scutit de suferințe, și încă suferințe cumplite, cum am putea noi să ne păzim nevătămați?

Faptul că toți avem de dus o cruce, mai grea sau mai ușoară, este o realitate. Important este cum primim durerea crucii, și cum ne raportăm la ea.

Crucea suferintei

Există oameni încercați cu boli care le provoacă dureri cumplite în trup, și totuși, chipul lor radiază de bucurie, o bucurie pe care nici cei sănătoși nu o au întotdeauna.

Alții, spunea Părintele Teofil Părăian, se revoltă în fața suferinței, în timp ce alții o ignoră cu desăvârșire.

Fără credința în Dumnezeu nimeni nu poate suporta o mare suferință. Cei credincioși „primesc partea lor de suferință ca venind din mâinile Domnului, știind că dacă Domnul a îngăduit-o, nu e în zadar”.

Arhimandritul Ioan Krestiankin spunea că „durerile sunt crucea care arde păcatele pe care noi nu le recunoaștem a fi păcate. Și de aceea trebuie să mulțumim milosârdiei lui Dumnezeu, trimisă nouă prin dureri”.

Iată cum, suferința se transformă, prin credință, în medicament și prilej de mântuire. În vremea încercărilor nu trebuie să ne umplem sufletul cu amărăciunea revoltei și a răzvrătirii, ci cu balsamul mângâietor al smereniei și recunoștinței față de Dumnezeu.

Nimic din ceea ce se întâmplă cu noi nu este la mâna hazardului, ci a proniei cerești.

„Pentru a putea folosi suferința spre binele său, omul trebuie să creadă că suferința are un sens pentru el, chiar dacă pe moment nu înțelege”.

Și spune apoi Părintele Teofil Părăian un lucru extraordinar, și anume că cel care înțelege și știe cum să suporte suferința, nu mai suferă.

Nimic nu este mai adevărat decât faptul că suferința se diminuează drastic atunci când mintea se umple de gânduri bune, luminoase și frumoase.

Totul depinde de modul în care alegem să privim și să primim suferința. O putem exacerba printr-o gândire negativistă, pesimistă și plină de revoltă, sau o putem atenua printr-o atitudine smerită, pozitivă.

Cel suferind, dacă se arată a fi vesel și cu nădejde, nu mai simte cu aceeași intensitate necazurile sau durerile.

Să nu uităm că suntem cu toții supuși păcatului, căci nimeni din cei care viețuiesc pe pământ nu este fără de greșeală. De aceea nu trebuie să ne întristăm peste măsură când vin peste noi necazuri și supărări.

De aceea nu trebuie să ne rugăm să fim izbăviți de dureri, ci să ne dea Dumnezeu conștientizarea păcatelor și prețuirea corectă a suferinței și înțelegerea rosturilor ei profunde.

__________________________

Surse:

1. Credo.ro: http://www.credo.ro/despre-suferinta.php

2. Logos.md: http://logos.md/2018/04/24/nu-ma-rog-pentru-ca-durerile-sa-plece-ci-pentru-ca-tu-sa-le-pretuiesti-corect-si-sa-le-intelegi/#more-3943