Cerul s-a deschis oamenilor, însă oamenii s-au închis față de cer

A vedea îngerii nu este lucru mare. Ci mai mare este a-și vedea omul păcatele sale, spun sfinții Părinți.

Doar cei curați cu inima vor vedea pe Dumnezeu, spune Mântuitorul.

Înainte de venirea Fiului lui Dumnezeu pe pământ, doar sfinții și proorocii primeau descoperiri dumnezeiești. Uneori prin intervenție divină, alteori prin sfinții îngeri.

Marii prooroci ai Vechiului Testament trebuiau să postească 40 de zile pentru a se curăți și a se învrednici de grăirea cu Dumnezeu.

Citește și – Postul ne aduce aminte că trebuie să devenim cerești, nu pământești

Însă după venirea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cerurile s-au deschis.

„De acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului” (Ioan 1, 51).

Sfântul Nicolae Velimorvici spune că acest lucru s-a adeverit întocmai.

„După Înălțare, îngerii se arătau adeseori Apostolilor și mai târziu multor și preamultor bineplăcuți ai Lui, Mucenicilor și Sfinților”.

Sfântul Mare Mucenic Ștefan, în ceasul martiriului său, a văzut cerurile deschise și slava lui Dumnezeu:

„Iar Ștefan, plin de Duh Sfânt și privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu” (Faptele Sfinților Apostoli 7, 55-56).

Se spune că Sfântul Ștefan era plin de Duhul Sfânt, și prin aceasta a putut vedea cele duhovnicești.

Este cu neputință omului să vadă cele cerești câtă vreme aspirațiile, dorințele și lucrările sale sunt îndreptate doar spre cele pământești.

„Dacă v-am spus cele pământești și nu credeți, cum veți crede cele cerești?” (Ioan 3, 12)

Nu doar sfinții au văzut și pot vedea pe îngeri, ci chiar și păcătoșii care s-au pocăit cu pocăință adâncă.

„Până în zilele noastre multor suflete curate și de Dumnezeu purtătoare li s-au arătat îngeri și mulți, care s-au pocăit și li s-au iertat păcatele, au văzut Cerurile deschise”.

Acestea ne dau curaj și nădejde că orice se poate sfinți și învrednici de Domnul, prin pocăință și multă nevoință.

Prin pogorârea Sa la noi, Mântuitorul a deschis cerurile și calea spre mântuire și spre viața veșnică.

„Cerul este pururea deschis oamenilor, însă oamenii s-au închis față de cer”.

Citește și – „Hristos S-a înălțat la cer. Pe noi însă nu prea ne mai interesează astăzi cele cerești” – Mitropolitul Hierotheos Vlachos

A vedea cerurile deschise este cu putință doar celor care și-au curățat ochiul lăuntric de întinăciunea păcatului.

„Hristos a dăruit vedere nu numai câtorva orbi trupeși, ci milioanelor de orbi duhovnicești. Și orii și-au recăpătat vederea și au văzut Cerurile deschise”.

Expresia „cerurile deschise” adeverește existența Dumnezeului Celui Viu și a nenumăratelor Sale oști cerești, spune Sfântul Nicolae Velimirovici.

„De această măreață și înfricoșătoare prezență ne ferește astăzi vălul întunecat al trupului nostru. Curând însă, foarte curând, vălul se va smulge și se va destrăma și ne vom găsi dintr-o dată în Cerul deschis”.

Îndată după despărțirea sufletului de trup ne vom strămuta în lumea cealaltă, a duhurilor.

Iar cei care s-au curățit de păcatele lor și s-au luminat cu lumina lui Hristos, vor petrece în prezența lui Dumnezeu și se vor bucura veșnic de slava Lui.

„Iar cei împietriți, cei hulitori și necurați se vor afla în veșnica Lui absență, în chinuri și în întunericul cel fără de sfârșit”.

Citește și – „Omul modern este dezbrăcat de harul lui Dumnezeu, de Sfintele Taine și de toate bunătățile cerești” – Părintele Iustin Pârvu

Sursă articol: Sfântul Nicolae Velimirovici, Îngerii, Dicționarul Vieții Veșnice, Editura Egumenița, Traducere de Monahia Domnica Țalea, București, 2014, pp. 230-232