Rugăciune către Dumnezeu și Tatăl, Cel iubitor de oameni

Această rugăciune către Dumnezeu și Tatăl, Cel iubitor de oameni se găsește într-o carte veche cu rugăciuni ale Sfinților Părinți, publicată de Sfântul Nicodim Aghioritul.

Este o rugăciune de mulțumire, pentru toate binefacerile primite de la Dumnezeu. Starea de recunoștință trebuie să însoțească permanent viața noastră.

Iar în rugile noastre, nu trebuie să uităm niciodată să aducem lui Dumnezeu slavă și mulțumire pentru toate.

Pentru că tot ce avem este dar pogorât de sus, de la Părintele luminilor și îndurărilor.

Chiar și dorința sau tăria de a ne ruga este tot dar al lui Dumnezeu. Căci nimeni nu poate face nimic bun fără harul și îngăduința Lui.

De aceea este mare lucru să ne îngăduie Domnul să ne ridicăm glasul și ochii către cer și să vorbim cu El.

Chiar dacă nu primim un răspuns direct, Dumnezeu lucrează tainic în inimile noastre și ne dă ceea ce ne este de folos.

Când ne adresăm lui Dumnezeu, trebuie totodată să smerim cugetul nostru. Inima înfrântă și smerită, spune Proorocul David, Dumnezeu nu o urgisește, ci o miluiește.

Cugetând la mulțimea păcatelor noastre și la multa îndurare a lui Dumnezeu, trebuie să cerem cu pocăință iertare și îndreptare vieții noastre.

Să nu cerem lucruri mari, ci să cerem ajutor în lucrarea virtuților. Căutați Împărăția cerurilor și toate celelalte – de trebuință vieții – se vor adăuga vouă, zice Domnul.

Iată deci, către ce trebuie să ne îndreptăm mai întâi dorirea – către mântuire și viața cea veșnică.

Așa cum spune în titlul acestei rugăciuni, Celui Căruia adresăm cererile noastre și de care atârnă cu desăvârșire viața noastră este și Dumnezeul nostru și Părintele nostru ceresc.

Când Mântuitorul S-a arătat după Înviere Sfintei Maria Magdalena, i-a spus să le transmită ucenicilor Săi aceste cuvinte: „Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru” (Ioan 20, 17).

De aceea trebuie să privim la El cu multă evalvie și dragoste, ca spre Însuși Tatăl nostru.

Căci El este mult iubitor de oameni, lesne iertător și mult-îndurat.

De El să ne temem, pe El să Îl ascultăm, pe El să Îl urmăm și Lui să Îi slujim cu toată râvna și dragostea noastră.

Citește și – Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare către Iubitorul de oameni Dumnezeu

Rugăciune către Dumnezeu și Tatăl Cel iubitor de oameni

„Îți mulțumim Ție întru tot bunele Stăpâne, Părinte mai presus de ființă, mai presus de minte și mai presus de cuvânt.

Întemeierea cea mai presus de ființă și ascunsă și Întărirea cea neclintită, Născător cu totul fără de început al Fiului Tău Celui de viață făcător a cărui mărime nu este cu putință a o spune datorită nesfârșirii și nemărginirii, Cel simplu și mai presus de simplitate și de unitate, Cel decât toată înțelegerea mai înalt, Bunătate cu totul nemărginită și nepovestită.

Mulțumim Ție că ne-ai dăruit nouă necredincioșilor ca slobozi și cu fericire să rostim numele Tău cel negrăit, de neînțeles și necuprins (de minte) și lucrul cel mai înfricoșat, să Te chemăm Tată pe Tine, Cel întru cei din înălțime neînțeles.

Îți mulțumim Ție, Dumnezeule, Cel ce bine ai voit ca Unul născut Fiul Tău, prin care veacurile le-ai făcut, să se facă om, și prin înfricoșatele Lui patimi și prin Crucea cea mântuitoare, din tirania diavolului și din stricăciunea morții ne-ai scos.

Îți mulțumim Ție, Doamne al Puterilor, Cel ce în ceasul al treilea ai vărsat Duhul Tău cel Preasfânt peste Sfinții Apostoli și i-ai umplut pe ei de darul, de înțelepciunea și de priceperea venite de la Tine, pentru mântuirea neamului nostru.

Însuți iubitorule de oameni, Stăpâne, auzi cuvintele rugii mele și primește rugăciunea mea, a păcătosului, și precum m-ai zidit numai din bunătatea Ta, tot așa, pentru ea, mântuiește-mă.

Căci din faptele mele nici măcar o urmă ștearsă de mântuire nu am, ci doar așteptarea muncilor de multe feluri. Cîăci dacă și „pentru un cuvânt deșert mi se va cere seamă în ziua cercetării”, nenumăratelor fărădelgi cu care am greșit eu, ticălosul, ce răspuns voi putea da eu?

De aceea, deznădăjduit fiind de orice îndreptare prin fapte, alerg doar la bunătatea Ta, care covârșește tot cuvântul și toată mintea, și ținând-o ca pe o ancoră tare a nădejdii, mă rog mărturisindu-mă:

„Am greșit, curățește-mă, Doamne. Am nelegiuit, iartă-mă, Stăpâne. Te-am întărâtat, îmblânzește-Te și păzește de acum înainte ticălosul meu suflet neîntinat și cu conștiința curată.

Izbăvește-mă și mă mântuiește de valul cel mult învolburat și mult turbat al greșelilor mele celor de voie sau fără știință și mă îndreptează la limanul cu totul lin al voii Tale celei de viață făcătoare și mântuitoare.

„Dă-mi mie întru cuvântul Tău înțelepciune și întru frica Ta insuflă tărie”. Adu-ți aminte de mine cu milă, Doamne, când chem eu numele Tău cel preasfânt și închinat, și-mi dăruiește mie și cealaltă parte a zilei acesteia pașnică și fără de păcat.

Învrednicește-mă să Te iubesc și să mă tem de Tine din toată inima și să fac întru toate voia Ta cea sfântă, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu și alte tuturor sfinților Tăi.

Că bun și iubitor de oameni ești și Ție slavă și mulțumită și închinăciune înălțăm, împreună cu Unul Născut Fiul Tău și cu Preasfântul și bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.

Citește și – Rugăciune către Dumnezeu-Tatăl

Sursă articol: Rugăciune către Dumnezeu și Tatăl, Cel iubitor de oameni, Cele mai Frumoase Rugăciuni ale Ortodoxiei, Editura Anastasia, București, 1827, pp. 169-171