Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare către Iubitorul de oameni Dumnezeu
Această rugăciune transmite multă smerenie, umilință și dragoste către Dumnezeu. Aceste stări se înalță ca o tămâie bine-plăcută înaintea Domnului.
Cel care se roagă simte că rugăciunea lui străbate cerurile și ajunge la Dumnezeu, pentru că este izvorâtă dintr-o inimă sinceră. O inimă care-și recunoaște păcatele, greșelile, neputințele și simte milostivirea dumnezeiască ce se revarsă asupra lui în nevrednicia sa.
Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare
Sfinții Părinți ne îndeamnă să ne rugăm cu propriile noastre cuvinte, să ne revărsăm sufletul înaintea lui Dumnezeu așa cum este: slab, biruit de ispite, murdar, pătimaș, lipsit de orice bunătate și dragoste, mândru, iubitor de plăceri.
Acest fel de rugăciune, în care ne cunoaștem nemernicia, este cu atât mai plăcută Domnului, Care așteaptă pocăința noastră pentru a ne da din belșug iertarea și darurile Sale.
Așa trebuie să ne rugăm mai ales atunci când mintea noastră este plină de gânduri, și nu se poate elibera de griji pentru a se aduna la rugăciune.
Această rugăciune a Sfântului Vasile cel Mare înmoaie inima și ajută sufletul să vorbească sincer cu Dumnezeu, ca și cu un Părinte bun, fără să deznădăjduiască de mila Lui.
Rugăciune către Atotțiitorul și Iubitorul de oameni Dumnezeu și Părinte
„Stăpâne, Dumnezeule al tuturor, Părinte preabunule, Cel ce de-a pururi ești și dăinuiești, Cel cu desăvârșire fără de început mai înainte de toți vecii și Care tot veșnică ai ființa, ești întru totul neînțeles, cu mărimea necuprins și cu bunătatea nemărginit. Adâncul cel izvorâtor și negrăit al puterii și al înțelepciunii.
Pe Tine Te binecuvântez, pentru că ai căutat cu milă cu îndurări spre ticăloșia mea și m-ai izbăvit de tina și de noroiul lumii acesteia rele și deșarte și de cursele cele dintru dânsa, multe și felurite ale vicleanului stăpânitor al întunericului veacului acestuia.
Pe Tine Te binecuvântez, Doamne, pentru că ai minunat spre mine, păcătosul, milele Tale, și întru toate preaiubit de oameni Te-ai făcut mie, hrănitor și ocârmuitor, păzitor și sprijinitor, scăpare, mântuitor și purtător de grijă al sufletului și al trupului.
Pe Tine Te binecuvântez, Doamne, pentru că ai arătat spre mine, nevrednicul, multa și nemărginita Ta iubire de oameni, căci deși în fiecare zi prin lenevirea mea mă vând diavolului, Tu mă păzești și mântuiești și din cursele lui mă scoți.
Pe Tine Te binecuvântez, Doamne, pentru că mi-ai dăruit tăria pocăinței pentru păcatele mele și mi-ai arătat nenumărate pricini de întoarcere de la răutatea mea.
Pe Tine Te binecuvântez, Doamne, că neputincios fiind, întărești slăbiciunea mea și nu mă lași cu totul să cad, și îndată îmi întinzi de sus mână de ajutor și către Tine mă întorci.
Ce-ți voi răsplăti Ție, Stăpâne preabunule, pentru toate bunătățile pe care le-ai făcut și le faci cu mine, păcătosul? Ce mulțumire îți voi aduce Ție? Așadar, din zi și până în noapte, ca o rândunea voi glăsui și ca o privighetoare voi striga și nu voi înceta să Te binecuvântez în toate zilele vieții mele pe Tine, făcătorul și de bine dătătorul și purtătorul meu de grijă.
Doamne, nu sunt vrednic să grăiesc către Tine, pentru că sunt foarte păcătos. Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, pentru că îndelung mi-ai răbdat greșelile și până acum nemuncit m-ai lăsat. Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, pentru că „nu voiești moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu”.
Căci eu nu vrednic să pătimesc multe și să fiu lepădat de la fața Ta, Doamne, însă iubirea Ta de oameni cea nepomenitoare de rău îndelung a răbdat pentru mine.
Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, deși nu sunt vrednic a mulțumi îndeajuns pentru nepomenirea Ta de rău. Miluiește-mă Doamne, îndreptează calea sufletului meu și calea vieții mele spre voia Ta și mă ocârmuiește precum știe milostivirea Ta.
Pentru mulțimea îndurărilor Tale, fă-mă desăvârșit spre tot lucrul bun al bunei plăcerii Tale și așa mă slobozește din ticălosul meu trup.
Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Dumnezeule, și Ție slavă și mulțumită și închinăciune înălțăm, împreună și Unuia Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
Sursă: Sorin Dumitrescu, Cele mai frumoase rugăciuni ale Ortodoxiei, publicate de Cuviosul Nicodim Aghioritul în APANTHISMA, Constantinopol, 1799, traduse în românește la Mănăstirea Neamț, 1827, Editura Anastasia, p. 3-4
