Rugăciune către Dumnezeu-Tatăl
Cu cât ne rugăm mai mult, cu atât mai mult ne luminăm și ne purificăm sufletește. Rugăciunea limpezește mintea, strunește gândurile și pornirile pătimașe, smerește inima, luminează întreaga ființă.
Rugăciunea nu trebuie privită sau uzitată doar ca pe o soluție magică la problemele noastre de zi cu zi. Ea trebuie să devină modul nostru de a fi și de a trăi.
Toate gesturile noastre, cuvintele, gândurile și acțiunile noastre trebuie să fie inspirate de poruncile lui Dumnezeu, care se întipăresc în mintea noastră cu ajutorul rugăciunii dese.
Căci nu te poți ruga dimineața, iar în restul zilei să te comporți ca un barbar, spunea chirurgul și biologul Alex Carrel. Rugăciunea deasă influențează caracterul, spune același mare savant al Franței.
Nu trebuie să ne rezumăm doar la rugăciunile de tipic (de seară, de dimineață, la vremea meselor), ci trebuie să ținem pururea mintea sus la Dumnezeu și la poruncile Lui, străduindu-ne să păzim mai ales dragostea de aproapele.
Chiar și atunci când suntem prinși în iureșul acestei lumi zgomotoase, ne putem ruga fără cuvinte, înălțându-ne cugetul la Dumnezeu, deschizându-ne inima spre lumina și iubirea Lui.
În rugăciune aflăm mereu odihnă sufletului și mângâiere. Acest efort de a tinde lăuntric spre Dumnezeu ne poate menține permanent într-o stare de rugăciune. Mântuitorul ne-a zis:
„Privegheați și vă rugați, ca să nu cădeți în ispită” (Matei 26, 41). Iar Apostolul Pavel ne îndeamnă de peste 2000 de ani: „Rugați-vă neîncetat!” (I Tesaloniceni 5, 17).
Indiferent cât de scurtă sau de lungă este rugăciunea noastră, „fie ea rostită sau numai gândită„, spune dr. Carrel, „ea trebuie să fie asemenea conversației unui copil cu tatăl său”.
Rugăciune către Dumnezeu-Tatăl
Atotputernice Stăpâne, înţelepte şi atotbunule Doamne, Născătorule cel fără de început al Fiului celui dintr-o fiinţă născut, şi Purcezător al Sfântului şi Celui de viaţă făcătorul Tău Duh, veşnic şi pururea fiitor;Însuţi pricinuitorule de purcedere, a Cărui mărire este nemărginită, slavă nespusă şi milostivire nemăsurată;
Cel ce ne-ai adus pe noi din nefiinţă şi ne-ai cinstit cu chipul Tău cel preascump; Care ne-ai dăruit nouă nevrednicilor nu numai a Te cunoaşte pe Tine şi a Te iubi, dar încă ce este mai scump, că şi Tată a Te numi pe Tine ne-ai învrednicit.
Mulţumim Ţie, Dumnezeule al milostivirii şi al îndurărilor, Cel ce nu ne-ai lăsat pe noi, ce am călcat porunca Ta, în mijlocul păcatului şi în umbra morţii; ci ai binevoit a trimite pe pământ, pentru mântuirea noastră, pe Unul-Născut Fiul Tău, prin Care şi veacurile s-au făcut, ca prin întruparea Lui şi prin patimile Lui cele înfricoşătoare, de chinuirea diavolului şi din stricăciunea morţii să ne izbăvim.
Mulţumim Ţie, Dumnezeule al dragostei şi al puterilor, că după înălţarea la cer a Preascumpului nostru Mântuitor, ai trimis şi pe Preasfântul Tău Duh peste aleşii Lui ucenici şi apostoli, pentru ca prin puterea propovăduirii lor celei de Dumnezeu insuflate pe toată lumea s-o lumineze cu lumina cea curată a Evangheliei Tale.
Deci, Însuţi, Iubitorule de oameni, Stăpâne, ascultă acum rugăciunea cea smerită a nevrednicilor fiilor Tăi, că aşa precum ne-ai zidit pe noi numai pentru bunătatea Ta şi ne-ai răscumpărat pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi după milostivirea Ta cea neasemănată; fiindcă din faptele noastre nici urmă de pocăinţă nu avem, ci dreaptă răsplătire şi despărţire de prealuminata faţa Ta ne aşteaptă.
Că, dacă şi pentru tot cuvântul în deşert se va cere de la noi răspuns în ziua judecăţii şi a răsplătirii, pentru nenumăratele noastre fărădelegi, cu care am greşit înaintea Ta, apoi, ce răspuns vom da noi, săracii, în ziua aceea?
Pentru aceasta alergăm spre a Ta bunătate, care covârşeşte toată mintea şi cuvântul, rugându-ne Ţie: greşit-am, curăţeşte-ne pe noi, Doamne; nelegiuit-am, iartă-ne, Stăpâne, mâniatu-Te-am, milostiveşte-Te, Îndelung-Răbdătorule.
Şi păzeşte mai ales mintea, ştiinţa şi inima noastră de răutăţile lumii; izbăveşte-ne pe noi şi ne mântuieşte de viforul cel mult învăluitor al patimilor şi al căderilor în păcatele cele ştiute şi neştiute; ne îndreptează pe noi la limanul cel lin al credinţei, al dragostei şi al nădejdii vieţii celei veşnice.
Adu-Ţi aminte, Doamne, de noi, întru mila Ta; dăruieşte-ne nouă toate cererile cele spre mântuire, iar mai ales viaţă curată şi fără de prihană; învredniceşte-ne pe noi a Te iubi pe Tine, şi a ne teme din toată inima noastră, şi a face voia Ta cea sfântă; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor.
Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeul nostru eşti, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Fiu şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh; acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
