Să nu sărim peste rugăciunea de dimineață. Prin ea Îi cerem lui Dumnezeu să ne apere de ispite, de mânie, de accidente – Părintele Gheorghe Calciu

Viața noastră pământească este foarte nesigură și ne primejduim la tot pasul. Fără ajutorul lui Dumnezeu n-am putea face nimic.

Noi însă rareori conștientizăm că viața noastră este păzită și orânduită de mâna cea iubitoare a lui Dumnezeu.

Dacă am ști lucrul acesta, ne-am dat seama cât de importantă este rugăciunea pentru noi și pentru cei din jurul nostru. Plecăm dimineața de acasă fără să știm dacă o să ne mai întoarcem.

Astăzi mai mult ca oricând s-au înmulțit accidentele și primejdiile, încât nimeni nu mai poate fi sigur pentru viața lui. 

Omul de azi are un program foarte încărcat. Se scoală de dimineață, mănâncă ceva pe fugă și apoi se grăbește la serviciu. Nu își găsește timpul și starea de spirit necesară ca să se roage.

Prin rugăciune atragem ocrotirea îngerului păzitor, și el ne luminează mintea și ne îndrumă spre tot lucrul bun, ferindu-ne de ispite. În rugăciunea de dimineață Îi cerem lui Dumnezeu „să ne apere în ziua aceea de ispite, de mânie, de accidente, pentru că astăzi ești, și mâine poți fi mort”.

Părintele Gheorghe Calciu spunea că rugăciunea de dimineață poate dura câteva minute, însă unii spun că nu au timp să se roage:

„Multă lume îmi spune: „Părinte, nu mă rog. Mă rog seara, dar dimineața nu am timp să mă rog”. „Și mă gândesc: rugăciunile începătoare, adică „Împărate Ceresc”, „Sfinte Dumnezeule”, „Prea Sfântă Treime” și „Tatăl nostru” durează trei minute.

Dacă mai adaugi Crezul, Psalmul 50 și o rugăciune către Maica Domnului, mai fac cinci minute. În total zece minute, să zic! Zece minute nu-I dai lui Dumnezeu…?”

Pe lângă faptul că omul de azi nu mai are siguranța zilei de mâine, societatea în care trăim promovează valorile materiale, goana după agonisirea de bani și bunuri, iar pe cele spirituale și veșnice le disprețuiește sau nu le ia în seamă.

Din acest motiv trebuie să înmulțim rugăciunea, pentru noi, pentru copiii noștri, pentru rudele și colegii noștri, pentru conducătorii țării și pentru toată suflarea.

„Ne rugăm ca Dumnezeu să dea gândul cel bun conducătorilor țării, să-i facă credincioși”. Nu folosește la nimic să constatăm răul din societate și greșelile mai marilor noștri, să judecăm și să osândim. Trebuie să facem rugăciune cu credință.

Însă pentru ca Dumnezeu să audă ruga noastră, trebuie ca noi înșine să ne schimbăm modul de a trăi, de a gândi, de a vorbi și de a ne manifesta.

„Rugăciunea ta de dimineață este momentul tău de despărțire de tot demonismul lumii”. Chiar dacă nu avem timp să deschidem cartea de rugăciune sau un acatist și să ne rugăm de acolo, putem să ne îndreptăm gândul plin de recunoștință către Dumnezeu și să-I mulțumim.

Să-L rugăm în taina inimii, cu cuvintele noastre, să ne apere în ziua ce ne stă înainte, să ne dea în minte gândul cel bun și să ne izbăvească de căderea în păcate grele.

Dimineața mulțumim lui Dumnezeu pentru că patul acesta n-a fost mormânt pentru păcatele noastre, iar seara la fel, mulțumim lui Dumnezeu pentru încă o zi care a trecut.

Fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem pune nici piciorul drept înaintea piciorului stâng, ca să facem un pas. De aceea rugăciunea noastră trebuie să fie continuă”.

Sursă: Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, Editura Bonifaciu, 2009

1 comentariu

  1. Iondepestetot

    Nu-s eu un creștin cum ar trebui să fiu. Am și eu metehnele mele,prostia mea,și defectele mele. Pănă acum câteva luni,nu mă rugam mai deloc sau deloc. Dintr-o dată am cazut în genunchi,am luat cărticica de rugăciuni,și am început să mă rog citind și plângând. Efectul trăirii pe care l-am simțit,n-a întârziat s-apară. Nu pot să descriu în cuvinte simțirea aceea. Dar eu cred că Domnul nostru Isus Hristos…A venit lângă mine, fără ca eu să-L percep clar cât de cât. Sau Îngerul meu păzitor sau…nu pot descrie. Am simțit și încă mai simt furnicături pe sira spinării în timpul rugăciunii.Nu de fiecare dată,dar de cele mai multe ori. Și tot atunci, îmi mai vine să și lăcrimez Și mă mai șterg la ochi,ca să pot vedea să citesc rugăciunea. De atunci și dimineața când mă ridic de pe pat, încep ziua cu rugăciunile începătoare,Tatăl nostru,și Crezul și seara înainte de somn,stau mai mult.Cam 30,40 de minute sau mai mult.În zilele de afârșit de săptămână,vinerea și sâmbăta aștept să se facă miezul nopții ca să stau la rugăciune.N-o spun ca să mă laud,că nu-i frumos să te lauzi cu cele Sfinte. Zic doar cum procedez eu,ca dacă e cineva să mă-ndrume mai bine,sau să mă corecteze,eu sunt deschis. În rugăciune,pun și speranțele mele și dorințele.Nu-mi doresc decât ca Domnul nostru Isus Hristos, să ne treacă cu bine peste perioada asta complicată pe toți.Să nu lase ca poporul acesta să mai fie păcălit,și înșelat.Să distrugă toate lucrările cele rele,iar slugilor drăcești,să le distrugă puterea și uneltirile,și să le facă să se căiască în regrete. Asta e speranța mea,pe care o trimit către Domnul Din Cer. N-am alta. Nu vreau bogăție,o refuz. Vreau doar ca să ne păzească noi toți de orice rău,și să treacă departe de noi.De noi toți. Altă dorință n-am. Eu zic doar…”las’ că…mi-a rândui Dumnezeu și mie”.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.