De ce e bine să avem mereu CANDELA aprinsă în casă

Aprinderea candelei în casă este un obicei creștinesc cu semnificații profunde. Nu doar în duminici și sărbători, ci în toată vremea este bine ca într-o încăpere din casă să păstrăm o candelă aprinsă înaintea icoanei Mântuitorului sau a Maicii Domnului.

La fel ca și lumânarea, candela înseamnă lumina lui Dumnezeu, pe care dorim să o avem pururea cu noi, de aceea trebuie să ne străduim să păstrăm mereu candela aprinsă în casele noastre:

„Eu sunt Lumina lumii”. Cel ce îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” (Ioan 8, 12)

„Întru lumina Ta vom vedea lumină”, mai zice în Cartea Psalmilor. Această lumină luminează cugetele și calea vieții noastre. Ea risipește prin puterea Celui căruia îi este închinată, duhurile răutății, și în timpul somnului, Domnul veghează asupra noastră, ferindu-ne de ispitele și săgețile celui viclean.

Arderea untdelemnului din candelă reprezintă o mică jertfă pe care o aducem înaintea lui Dumnezeu, ca semn de recunoștință pentru jertfa supremă a Fiului lui Dumnezeu pentru noi. Așa cum spunea Părintele Arsenie Papacioc, „ca să luminezi, trebuie să jertfești.”

Totodată, candela aprinsă este un semn al Învierii, întru care nădăjduim cu toții, și un simbol al fidelității noastre față de Mântuitorul.

Așa cum spune într-o rugăciune din slujba Miezonopticii, lumina pe care o ținem aprinsă arată așteptarea noastră întru răbdare, frică sfântă și dragoste, asemănându-ne fecioarelor celor înțelepte, pe care Domnul le-a aflat pregătite să intre la nuntă, având candelele lor aprinse și pline cu untdelemn:

„Iată Mirele vine la miezul nopții, și fericită este sluga pe care o va afla priveghind.” Căci la a doua venire, Mântuitorul va veni ca Drept Judecător.

Atunci când avem o candelă aprinsă în casa noastră, mintea noastră rămâne trează în Domnul, și chiar inimile noastre stau de veghe întru așteptarea Lui.

Candela și lumânarea sunt totodată un imbold spre rugăciune și comuniune petrecere neîncetată în Dumnezeu. Iar rugăciunea exprimă credința noastră și dragostea față de Creatorul și Mântuitorul sufletelor noastre. Cea mai profundă rugă a noastră este cu siguranță iertarea păcatelor.

Lumina lui Dumnezeu, pe care o acumulăm prin rugăciune și fapte bune, ne scoate din întunericul păcatelor. După lumina pe care o răspândesc sufletele noastre vom fi recunoscuți de Dumnezeu la ieșirea noastră din această viață.

Sfântul Nicolae Velimirovici spune că lumina scoate la iveală păcatele și aprinde conștiința noastră spre îndreptare. Iată ce frumos spune în acest sens:

„Lumina candelei ne amintește de faptele noastre cele întunecate, de gândurile noastre viclene și rele, vădindu-le și mustrându-ne pentru acestea.”

Nu doar candela materială din casă trebuie menținută aprinsă, ci și candela din inimile noastre, după îndemnul Mântuitorului: „Privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.” (Matei 25, 13). Această candelă lăuntrică nu poate fi aprinsă și menținută fierbinte decât prin rugăciune.

Există și o rugăciune specială care se face la aprinderea candelei:

„Doamne, primește puțina mea dragoste înaintea Ta, și arde în focul dumnezeirii Tale, mulțimea păcatelor și a fărădelegilor mele, și dă-le uitării și îngropării Tale, Bunule Doamne.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fă bineprimită lumina darului meu înaintea Fiului tău, pentru iertarea păcatelor și mântuirea sufletelor noastre.”

Candela creștinească se aprinde din ulei curat și fitil. Aceste elemente semnifică arderea inimii noastre de dragoste pentru Domnul, focul care mistuie patimile noastre.