Sfântul Mucenic Sava de la Buzău – Unul din Primii Martiri Creştini din România

În data de 12 aprilie în fiecare an, Biserica Ortodoxă face prăznuirea sfântului mucenic Sava de la Buzău, zis şi Sava Gotul de la Buzău. Acesta a înflorit cu voia lui Dumnezeu pe pământul românesc, într-o perioadă de grea încercare pentru creştini. Dar împotrivindu-se păgânilor până la sânge, prin mucenicia lui, sfântul a adus rod bineprimit de Dumnezeu. Şi în cer petrecând acum cu îngerii, se roagă neîncetat pentru ţara noastră.

Viaţa

Sfântul Sava s-a născut în anul 334 într-un sat din Buzău. S-a călugărit din tinereţe într-unul din schiturile monahale din Munţii Buzăului. Aici trăiau mai mulţi călugări, refugiaţi de populaţiile migratoare. În acele timpuri, s-a stabilit în Dacia de la Nord de Dunăre regele goţilor Athanaric. Acesta a pornit la scurt timp un război contra împăratului bizantin Valens. Din această pricină, mulţi creştini au fost persecutaţi în Dacia Traiană. Unii s-au temut de prigoană şi de frică s-au ascuns în Moesia şi în Dacia Pontică.

Sfântul Sava trăia în munţii Buzăului, alături de părintele său duhovnicesc preotul Sansala. Cei doi aveau misiunea de a converti la creştinism pe daco-romani, pe goţi şi chiar pe barbarii închinători la idoli.

Mucenicia

În anul 372, în noaptea celei de-a treia zi de Paşti, Sfântul Sava şi părintele său duhovnic au fost prinşi de ostaşii lui Athanaric. Şi i-au legat, i-au biciuit şi i-au târât pe fericiţii bărbaţi prin păduri incendiate, silindu-i să se închine idolilor şi să mănânce din jertfele lor sângeroase. Peste noapte însă, rănile de pe trupul tânărului Sava s-au vindecat prin minune dumnezeiască. Aprinzându-se de şi mai multă mânie, păgânii goţi hotărăsc să-l răstignească pe sfânt pe două osii. Petrece noaptea în chinuri, iar dimineaţă este dezlegat de o femeie.

Plin de înflăcărarea duhului sfânt, tânărul mucenic refuză însă să fugă, netemându-se de cei care pot ucide trupul, dar nu pot atinge sufletul. Răbdând aşadar cu tărie în credinţă şi în nădejdea învierii, sfântul este aruncat de goţii sălbatici în râul Buzău cu un lemn de gât, murind aşadar prin lemn şi prin apă, întocmai ca Mântuitorul Hristos. Prigonitorii goţi au scos trupul neînsufleţit al mucenicului şi l-a lăsat să zacă la mal, pentru a înfricoşa pe creştini. Dar preotul Sansala – care a scăpat cu viaţă şi cu ceilalţi credincioşi au luat moaştele tânărului mucenic şi le-au îngropat cu cinstea cuvenită marilor martirilor întru Hristos.

Moaştele Sfântului Sava de la Buzău

Vestea acestui tânăr martir a străbătut hotarele ţării noastre şi a ajuns până la urechile Sfântului Vasile cel Mare, contemporan cu mucenicul nostru. În anul 374, Sfântul Vasile cel Mare a cerut printr-o scrisoare către Episcopul Tomisului (Bretanion) să trimită o parte din moaştele sfântului Sava în Cezareea Capadociei, dorind prin aceasta să „promoveze” pe fericiţii martiri din Dacia Carpatică. Scrisoarea conţine detalii despre martiriul Sfântului Sava şi cinstea acordată de Marele Vasile viaţii creştine din zona ţării noastre.

Sfântul Mucenic Sava de la Buzău este sărbătorit şi de romano-catolici, la data de 28 aprilie.

Rugăciune către Sfântul Mucenicu Sava:

Sfinte mucenice Sava, alesule al lui Hristos, care din tinereţe ai urmat calea Bisericii, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoşii, care cinstim cu multă evlavie ale tale nevoinţe şi pătimiri pentru dreapta credinţă.

Adu-ţi aminte de toţi binecredicioşii ţării noastre, ca şi noi să dobândim milă şi har înaintea lui Dumnezeu.

Fii rugătorul nostru fierbinte înaintea Dreptului Judecãtor în Ziua cea mare a Dreptãţii lui Dumnezeu, care va sã vie.

Ajută-ne, Sfinte mucenice Sava, să ne îngrijim de mântuirea sufletelor noastre, să iubim cele cereşti şi să cugetãm mereu la cele veşnice, pentru ca şi noi să ne învrednicim a moşteni împărăţia cerească împreună cu toţi sfinţii.