Rugăciune 16 octombrie - către Sfântul Longhin sutașul, vindecătorul bolilor de ochi

Sfântul Longhin, prăznuit în Biserica Ortodoxă în ziua de 16 octombrie, este unul din sutașii care au luat parte la răstignirea lui Hristos.

El a fost rânduit din porunca lui Pilat să slujească la patimile Domnului și să păzească mormântul în care a fost pus Iisus.

Rugaciune către Sfantul Longhin sutasul, vindecatorul bolilor de ochi: Pravila.ro

Cuprins
Toggle
Viața Sfântului Mucenic Longhin Sutașul
Rugăciune către Sfântul Longhin sutașul

Viața Sfântului Mucenic Longhin Sutașul

Tradiția spune că acesta a fost martor la întâmplările minunate care s-au petrecut atunci. Văzând cutremurul care a avut loc, despicarea pietrelor, înfricoșătoarea schimbare a soarelui în întuneric și învierea morților din morminte, a crezut că Cel răstignit era cu adevărat Fiul lui Dumnezeu.

Despre mărturisirea de credință a stașului Longhin vorbește Evanghelistul Matei:

„Iar sutașul și cei ce străjuiau împreună cu dânsul pe Iisus, văzând cutremurul și cele ce s-au făcut, s-a temut foarte tare, zicând: „Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta!”

Se spune că Longhin este sutașul care a împus coasta Domnului cu sulița și că apa și sângele care au curs din cinstita coastă i-au fost lui spre vindecarea ochilor bolnavi.

După ce au coborât de pe cruce trupul Domnului, Longhin a fost pus la straja mormântului. Din nou avea să fie martor la cea mai mare dintre minunile săvârșite de Domnul, anume învierea Lui din morți.

Când Hristos S-a sculat din morți cu slavă, străjerii s-au spăimântat, iar îngerul care s-a pogorât din cer și a răsturnat piatra de pe mormânt i-a lăsat ca morți pe străjeri.

În urma acestei minuni, străjerii au crezut cu desăvârșire în Hristos și au mărturisit toate lui Pilat și arhiereilor.

Când arhiereii și bătrâniii au făcut sfat și au vrut să ascundă Învierea lui Hristos, au dat arginți ostașilor să spună că ei dormind, ucenicii Lui L-au furat. Însă Longhin nu a primit banii, nevrând să tăgăduiască acea mare minune.

Pilat și everii s-au pornit cu mânie împotriva lui, căci Longhin în loc să tăinuiască Învierea, mai mult o propovăduia, zicând tuturor că Hristos este Fiul lui Dumnezeu și că el însuși a fost martor la Învierea Lui.

Cunoscând ura și zavistia lor împotriva lui, Longhin a preferat să lepede toate pentru Hristos. Astfel că, lăsându-și dregătoria și hainele ostășești, s-a botezat în Hristos și a ieșit din Ierusalim, ducându-se cu apostolii în Capadocia.

El însuși a devenit un apostol al Domnului, vestind Evanghelia și întorcând pe mulți la credința în adevăratul Dumnezeu.

După aceea s-a întors în satul lui natal, unde a petrecut în post și rugăciune. Însă everii din Ierusalim au aflat de propovăduirea pe care Longhin a făcut-o în Capadocia și au cerut lui Pilat să trimită veste la Cezarul din Roma despre lepădarea sa de dregătoria ostășească și de stăpânirea romană.

Fiind mituit cu daruri, Pilat a trimis către Cezarul Tiberiu o scrisoare de clevetire a lui Longhing. Înștiințându-se de aceasta, Tiberiu a poruncit la Longhin să fie pedepsit cu moarte, ca unul care s-a făcut potrivnic Cezarului.

Pilat a trimis imediat ostași în Capadocia ca să-i taie capul și să îl aducă la Ierusalim. Sfântul Longhin, fiind plin de Duhul Sfânt, a fost înștiințat de mai înainte de cununa mucenicească ce i s-a pregătit lui.

Ieșind în întâmpinarea celor care îl căutau în taină, i-a primit cu bucurie și cu cuvinte frumoase. Iar aceia, neștiind cine este, l-au întrebat unde este Longhin. Iar el, rugându-i să șadă la el să se odihnească din pricina drumului, le-a spus că dimineață îl va da pe sutaș în mâinile lor.

Aceia mergând la casa lui, au fost ospătați și toți s-au veselit. Iar când aceia s-au culcat, el a început a se ruga, petrecând în rugăciune toată noaptea, gătindu-se pentru moarte.

A doua zi, când ostașii l-au întrebat unde este sutașul, el a așteptat să vină și ceilalți doi sutași cu care el a plecat din Ierusalim. Ieșind înaintea lor, le-a vestit cununa care îi așteaptă.

„Bucurați-vă, robii lui Hristos și ai mei prieteni, că s-a apropiat veselia noastră; a sosit vremea dezlegării noastre din legăturile trupești. Căci, iată, acum vom sta împreună înaintea Domnului nostru Iisus Hristos, pe Care L-am văzut răbdând patimi, răstignire, îngropare și a înviat cu slavă. Pe Acela iarăși de acum Îl vom vedea șezând de-a dreapta lui Dumnezeu și ne vom sătura de vederea slavei Lui”.

Auzind aceia, cu adevărat s-au bucurat că s-au învrednicit de o moarte mucenicească pentru Cel iubit și propovăduit. Deci au mers toți la aceși ostași și s-au descoperit cine sunt.

„Iată, aveți pe Longhin, iată aveți și pe cei doi prieteni ai lui, pentru că eu sunt Longhin pe care îl căutați, iar aceștia doi sunt prietenii mei, care împreună cu mine au văzut Învierea lui Hristos și au crezut. Deci făceți-ne nouă așa precum aveți porunca de la cei ce v-au trimis pe voi”.

Dar ostașii s-au umilit la inimă și nu vroiau să-l omoare pe acel om făcător de bine. Dar Longhin îi silea pe ei să împlinească porunca:

„Nu puteți să-mi răsplătiți mai bine pentru dragostea mea către voi decât dacă mă veți trimite degrabă la Domnul meu, pe Care mult doresc să-L văd”.

Îmbrăcându-se în haine albe de îngropare, a mers pe un deal și le-a arătat unde să-i îngroape trupul lui și al prietenilor săi.

Și după ce s-au rugat îndelung, și-au plecat toți trei capetele sub sabie și așa s-au sfârșit. Ostașii au luat capul Sfântului Longhin și au mers să-l arate lui Pilat. Iar acesta și iudeii au poruncit să-l arunce afară din cetate într-o groapă cu gunoi.

Prima minune care s-a făcut prin Sfântul Longhin a fost cu o femeie văduvă din Capadocia care orbise de amândoi ochi, fără nădejde de vindecare de la doctori. Voind să meargă la Ierusalim și să caute ajutor la Dumnezeu, i-a cerut singurul ei fiu să o ducă acolo. Însă acela, după ce au ajuns, s-a îmbolnăvit și a murit.

Femeia a început a se mâhni și a plânge atât pentru neputința ei, cât și pentru pierderea fiului ei, care era ca o lumină pentru ochii ei. Și pe când se tânguia ea cu amar, Sfântul Longhin i s-a arătat în vedenie. Acesta mângâindu-o, i-a făgăduit că-i va arăta unde este fiul ei și îi va da și luminare ochilor.

Povestindu-i viața lui, i-a spus unde să meargă să caute capul lui. Și scormonind prin gunoi cu mâinile, a găsit sfântul cap și îndată ochii ei au văzut.

Ducându-l acasă ca pe un vas de mare cinste, l-a spălat și l-a uns cu miresme și mult se bucura pentru acest dar. În noaptea aceea i s-a arătat Sfântul Longhin în vis, arătându-i-l și pe fiul ei, care se afla în haină de nuntă și în mare lumină.

Sfântul Longhin i-a zis văduvei: „Iată, femeie, pe fiul tău, iată în ce fel de cinste și slavă se află, vezi-l și te mângâie, pentru că Dumnezeu l-a numărat în cetele cele cerești, care se află în Împărăția Lui; iar eu l-am luat acum de la Mântuitorul și nu va fi depărtat de mine niciodată”.

I-a poruncit apoi femeii să așeze capul lui și trupul fiului ei într-o ralcă. Împlinind porunca, femeia s-a învrednicit de o mare bucurie sufletească:

„Acum știu că celor ce iubesc pe Dumnezeu toate le sporesc spre bine. Am căutat ochii trupești și am aflat împreună și pe cei sufletești. Eram cuprinsă de necaz pentru moartea fiului meu și acum îl am la ceruri stând în slavă înaintea lui Dumnezeu cu proorocii, cu mucenicii și cu Longhin, cu care totodeauna se bucură, întru împărăția lui Hristos, purtând printre îngeri Crucea, semnul cel de biruință”.

Rugăciune către Sfântul Longhin sutașul

„Binecuvântate Sfinte Longhin, slăvit mucenic al lui Dumnezeu, ostaș fiind în oastea pământească te-ai învrednicit prin iubirea ta pentru Domnul Hristos de ostășia veșnică în cetele Arhanghelilor. Cel primit în Rai și încununat de Însuși Mântuitorul, ai primit aripi îngerești și sabia de lumină a Duhului Sfânt ca răsplată pentru faptele tale cele bune.

Privește din cer și la noi, îngenuncheați la rugăciune, minunându-ne de viața ta, rugându-te cu lacrimi, cerând milă. Nu suntem vrednici de aceasta, nu suntem îndreptățiți să cerem nimic lui Dumnezeu pentru noi. Nu merităm să ridicăm ochii spre cer. Ne-am pogărât singuri în tina păcatului, ne-am îndulcit cu patimi și acum, la ceas de cumpănă, când simțim că vremea se apropie să dăm socoteală, ne cuprind fiori de teamă.

Și totuși, Sfinte Longhin, te strigăm ca pe singurul nostru ajutor, în afară de Dumnezeu și de Maica Domnului! Tu înțelegi cum arată durerea, căci ai trăit-o din plin la picioarele crucii Celui pe care L-ai văzut murind, deși El era Viață.

Dă-ne și nouă darul împăcării cu Dumnezeu, să trăim cu tine bucuria Învierii Lui și în inimile noastre. L-am ucis din nou în noi prin păcate și patimi. Suntem vinovați de mii de ori, dar tot spre El căutăm, tot la El alergăm, tot pe El Îl știm singur liman izbăvitor și aducător de pace. Fii mijlocitor pentru mântuirea noastră, și roagă-te, Sfinte, să ne ierte Domnul Hristos nemernicia.

Alungă greutatea ce zace pe ochii noștri! Ne-am îmbolnăvit și am orbit din nepăsare, de necredință, de uitare, de lipsa de grijă pentru fiecare gând, faptă sau cuvânt. Ne-am murdărit haina botezului cu stigmatul lumii în care trăim, dar vrem să ridicăm din nou ochii spre cer!

Vrem să privim Lumina cea dătătoare de iertare, să ne hrănim cu iuirea lui Dumnezeu, să primim aripi de rugăciune și să vedem Învierea Domnului în noi în fiecare zi.

Primește-ne pocăința, Sfinte Mucenice Longhin, și precum femii văduve, dă-ne și nouă vindecarea ochilor trupești și sufletești, căci și noi te căutăm și te dorim în viețile noastre!

Iar la sfârșitul călătoriei vremelnice, vino lângă noi și ne apără de vămile văzduhului, ia-ne lângă noi în cer precum l-ai luat pe fiul văduvei, ca împreună cu tine și cu toți sfinții să Îi cântâm cu bucurie lui Hristos Dumnezeu pentru totdeauna în Împărăția Lui: „Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta, este și va fi”! Împărăția Lui este împărăția tuturor veacurilor și stăpânirea Lui întru tot neamul și neamul, a Căruia este slava în veci”. Amin.