Lucifer – Cel Mai Frumos Dintre Îngeri și Căderea Lui Din Cer

Îngerii sunt fiinţe de lumină, dar care au un rol activ în lumea creată. Ei sunt principalii slujitori ai providenţei divine.

Există numeroase dovezi scripturistice care dau mărturie despre prezenţa îngerilor printre noi şi rolul lor în viaţa noastră.

Prima cădere

Se ştiu multe lucruri despre păcatul orginar comis de Adam şi Eva în Grădina Edenului şi despre căderea omului din harul lui Dumnezeu.

Mai puţine cunoaştem însă despre căderea îngerilor, păcatul săvârşit de primele făpturi create de Dumnezeu.

Fericitul Augustin spunea că natura îngerilor este atât de curată, încât nimic nu ar putea să o întineze, decât numai depărtarea de Dumnezeu.

Unde a găsit aşadar heruvimul cel strălucitor invidia şi ura împotriva lui Dumnezeu, în mijlocul frumseţii Raiului? Cum se s-a născut în inima lui această natură rea şi potrivnică Făcătorului său?

Au fost abordate în acest sens texte din Vechiul Testament, de la Isaia şi Ezechiil mai cu seamă. În versetele de la profeţii primelor veacuri găsim transpusă căderea îngerilor într-un limbaj poetic de un realism înfricoşător:

„Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor?”

Fiu al zorilor înseamnă în acest context fiu al Luminii primordiale în care este scăldată dumnezeirea Creatorului. Haină de lumină în care sunt îmbrăcaţi îngerii este de fapt harul şi dragostea lui Dumnezeu.

Îngerii buni

Îngerii sunt prin definiţie creaturi „bune”, care au primit de la Dumnezeu darurile cele mai desăvârşite.

Astfel că, la căderea îngerilor nu mai putem vorbi despre influenţa celui rău, ca o provocare din afară, cum a fost în cazul Evei ispitite de şarpe.

Dar nici nu putem pretinde că Lucifer a fost ispitit de ceva din interiorul Raiului, întrucât el era din capul locului o făptură curată.

Îngerii buni sunt „buni” pentru că ei răspund dragostei lui Dumnezeu, şi deci prin această consimţire ei păstrează sfinţenia şi harul dat lor. Îngerii au aşadar voinţă liberă, iar cei buni aleg să rămână lângă Creatorul lor din devoţiune.

Căderea lui Lucifer

Din textele de la Ezeichiil reiese că Lucifer era cel mai frumos dintre toţi îngerii. Lucifer era căpetenia oştilor cereşti, un „heruvim ocrotitor, cu aripile întinse”.

El şedea pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi era fără de întinăciune. El a fost lumină din prima zi în care a fost făcut, până în ziua în care s-a găsit nelegiure în el şi a căzut.

Căderea lui Lucifer este o problemă de natură spirituală. El a vrut să fie ca Dumnezeu. Profeţii Vechiului Testament ne lămuresc cel mai bine în această privinţă:

„Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, voi fi ca Cel Prea Înalt”.

Din clipa în care Lucifer s-a visat pe sine Dumnezeu, şi chiar mai mare decât Creatorul lui, a căzut în întunericul cel mai de jos.

Căderea din graţia divină are ca motiv principal mândria şi invidia.

„Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta.”

Consecinţele căderii

Dumnezeu nu i-a iertat pe îngerii care au păcătuit împotriva Lui, ci i-a aruncat în iad, în peşterile întunericului.

Este momentul în care Arhanghelul Mihail şi îngerii lui au pornit război împotriva lui Satan şi a îngerilor căzuţi. În urma acestei lupte, îngerii cei buni au câştigat, iar Satan a fost aruncat în afara cerului.

Lumina îngerilor s-a făcut dintr-o dată întuneric, şi înfăţişarea lor s-a făcut urâciune. Îngerii căzuţi au devenit demoni.

Se spune că dacă ar vedea cineva un demon ar muri numai din cauza urâciunii şi a duhorii lui cumplite. La fel se spune şi despre îngerii cei buni, şi anume că omul nu poate să vadă frumuseţea şi lumina îngerilor şi să mai trăiască.

Demonii au păstrat puterea de a interveni în viaţa oamenilor, putere dată lor de Dumnezeu la întemeierea lumii îngerilor. Modul în care îngerii căzuţi folosesc această putere este însă unul negativ.

Demonii nu se pot pocăi, nici nu se pot întoarce la Dumnezeu cu smerenie. Ei sunt geloşi pe om şi de aceea urmăresc să-l piardă pe tot cel ce doreşte să se apropie de Dumnezeu.