Rugăciunea este sursa adevăratei bucurii – Sfântul Nectarie din Eghina

Bucuriile pot fi de multe feluri. Unii simt un soi de entuziasm când primesc ceva, simt o împlinire când reușesc ceva, sau simt o exaltare când câștigă ceva.

Alții se bucură pentru că au găsit un serviciu bine plătit, sau o soție / un soț bun.

Dacă ne vom uita la noi înșine, dar și la alții, vom constata că de cele mai multe ori, bucuriile noastre sunt lumești. Ele sunt legate de bunurile materiale ori de anumite persoane.

Arhimandritul Zaharia Zaharou spun că bucuriile duhovnicești nu sunt totuna cu bucuriile sufletești pe care ni le dau lucrurile acestei lumi.

Dumnezeu l-a zidit pe om ca să se bucure. Dovadă pentru asta stă întreaga creație, care a fost făcută ca să-l încânte, să-l desfete și să-l slujească.

Adevărata bucurie este însă de natură spirituală, iar nu carnală sau emoțională. Mulți dintre noi confundăm bucuria cu plăcerea. De aceea simțim desfătare când ne împlinim o anumită poftă.

„Patimile sunt întotdeauna înlocuitori ai adevăratei bucurii duhovnicești”, spune Părintele Zaharia Zaharou.

O sursă nebănuită de bucurie în viața omului este rugăciunea, slăvirea lui Dumnezeu.

Sfântul Nectarie de la Eghina spunea că omul a fost zidit ca să-L laude pe Dumnezeu, asemenea îngerilor din ceruri.

„Aceasta este lucrarea care i se potrivește. Numai aceasta explică esența sa duhovnicească”.

Pentru a ne bucura cum se cuvine de creația lui Dumnezeu, trebuie să ne facem părtași ai dumnezeieștii Sale bunătăți și fericiri, prin slăvirea Lui.

„Principala lucrare a omului este rugăciunea. Fiind chip al lui Dumnezeu, însetează după El și se străduiește să se înalțe spre El”.

Oamenii caută tot felul de substanțe și activități care le dau o stare de euforie. Apelează uneori chiar la droguri pentru a simți o stare de înălțare și beatitudine.

Or, acestea sunt surogate ale adevăratei bucurii lăuntrice. În plus, ele vatămă pe om, atât trupește, cât și sufletește.

Cea mai ușoară cale de a simți exaltare este rugăciunea.

„Prin rugăciune și cântare de laudă, omul simte bucurie. Duhul său se veselește și inima lui saltă”.

Doar atunci când vorbește cu Dumnezeu, omul poate simți o împlinire profundă a ființei sale.

„Cu cât se roagă mai mult, cu atât sufletul său se golește de dorințele lumești și se umple de bunătățile cerești”.

Iată, deci, că rugăciunea ne golește de lucrurile efemere, trecătoare, pentru a ne putea umple cu cele veșnice, nepieritoare.

Rugăciunea face ca mintea să nu mai caute plăcerile materiale, fizice, ci să le dorească pe cele spirituale.

„Pe măsură ce se desparte de cele pământești și de plăcerile vieții, se umple de bucurie cerească. Cercarea și experiența ne încredințează de adevărul acesta”.

Așadar, adevărata bucurie este bucuria cerească, pe care o simțim atunci când săvârșim și ne silim să facem cele cerești, care țin de suflet.

Dar nu orice fel de rugăciune este plăcută lui Dumnezeu, spune Sfântul Nectarie, ci rugăciunea făcută cu smerenie.

„Lui Dumnezeu îi sunt bineplăcute acele rugăciuni care se aduc așa cum se cuvine, adică având simțământul nedesăvârșirii și al nevredniciei noastre”.

Citește și: Care sunt cei mai fericiți oameni? Sfântul Nectarie din Eghina

Sursă articol: Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul de la Eghina, Rugăciunea, principala lucrare a omului, Doxologia: https://doxologia.ro/rugaciunea-principala-lucrare-omului