Rugăciune pentru iertarea păcatelor mici, de zi cu zi care pătează haina sufletului

Nu există păcat mic sau păcat mare pentru cel care se pocăiește cu adevărat. Conștiința trează îl mustră pe om pentru orice călcare de lege sau a poruncilor lui Dumnezeu.

Sunt păcate pe care le facem zilnic cu gândul, cu cuvântul sau gesturile noastre. Chiar dacă nu săvârșim ucideri, hoții, loviri, curvii și alte răutăți vădite, greșim deseori cu mintea și cu limba.

Rugaciune pentru iertarea pacatelor mici

Rugaciune pentru iertarea pacatelor mici

Acestea pot fi considerate păcate mici, însă ele cântăresc mult atunci când se adună și rămân nespovedite.

Monahul Marcel Karakalinul spune despre aceste păcate mici că produc o secătuire a sufletului. Îi răpesc puterile, făcându-l neputincios și urât înaintea lui Dumnezeu.

Este foarte important să avem o atenție sporită asupra mișcărilor din minte, din inimă și din simțuri. Trebuie să cultivăm trezvia, căci doar așa ne vom păzi conștiința lucrătoare și curată.

Când mintea noastră veghează înlăuntrul nostru prisosește dragostea lui Dumnezeu și atunci este firesc să ne scârbim de păcat”.

Nu trebuie să lăsăm, cu nicin preț, gândurile pătimașe să treacă de bariera minții. Fiecare gând trebuie supus cercetării. Sfinții Părinți, când le venea un gând, îl întreba de unde este, de la Dumnezeu sau de la diavol.

De la gânduri pornesc păcatele – mici și mari. Dacă nu ne pocăim și nu ne izbăvim de ele, „acestea se vor face arătate pe haina sufletului în vremea ieșirii lui din această lume și atunci ne vom rușina mult”.

Toate se vor descoperi, toate cele ascunse ale oamenilor se vor vădi la sfârșitul veacurilor, chiar și cele mai mici și ascunse păcate și gânduri. Se vor da pe față și ne vom rușina pentru acele păcate mici neîndreptate.

Această rușine și înfricoșătoare mustrare a conștiinței trebuie să o preîntâmpinăm cu toții încă de acum. Aceasta este datoria noastră, a tuturor. Să învățăm mintea să vegheze cu această rugăciune pentru iertarea păcatelor mici”.

Rugăciune pentru iertaree păcatelor mici

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

Dumnezeul binecuvântărilor și a toată mângâierea, caută spre păcătosul meu suflet și dăruiește-i neîncetata pomenire a morții, pocăință sinceră și minte veghetoare și să se păzească curat, pe cât este cu putință, lăcașul sufletului meu.

Dacă Duhul Tău cel Sfânt nu va umbri sufletul meu, orice strădanie a mea nu va putea să mă păzească de omul cel vechi, care trăiește încă întru mine cu poftele lui păcătoase, și nici de neîncetatele atacuri ale viclenilor demoni.

În fiecare zi, lăcașul sufletului meu se întinează, căci intră întru el gândurile necurate, pe care, din pricină că sunt mici, le nesocotesc. Însă veninul păcatului, oricât de puțin ar fi, otrăvește sufletul meu.

Într-un pahar cu apă foarte limpede, chiar dacă se va vărsa o singură picătură de otravă, se otrăvește toată apa. Tămăduiește, Doamne, sufletul meu cel păcătos!

Pe haina sufletului meu sunt aruncate în fiecare zi ca niște pete întunecate gândurile pătimașe, iar sufletul meu își pierde curăția și este rușinat pentru neorânduiala lui. Doamne, să nu mă rușinezi în Ziua Judecății!

Mintea mea vede toate acestea și sufletul meu se întristează, căci își pierde îndrăznirea în rugăciune, iar Duhul Sfânt se întristează și nu Se mai odihnește în sufletul meu.

Mintea mea rătăcește și se îngreuiază să se pogoare în adâncurile inimii mele și să se roage neîncetat. Izbăvește-mă, Doamne, de boala cumplită a rătăcirii minții!

Păcatele mele sunt foarte multe, Doamne, sunt precum nisipul mării. Nu pot să le socotesc nici măcar pe cele pe care le fac într-o singură zi. Pentru aceasta și puterile sufletului meu slăbesc, rugăciunea încetează, iar pomenirea și dragostea pentru Dumnezeu se împuținează.

Revarsă, revarsă, Doamne, mila Ta peste sufletul meu cel zdrobit, ca să se facă plăcut înaintea Ta, iar Duhul Tău cel Sfânt, ca o cămașă duhovnicească, să-l acopere pe el, ca să nu simtă și să nu mai primească momeala demonilor și să nu mai cadă la învoială cu el!

Cea mai mare odihnă a sufletului este Duhul Sfânt și cele mai frumoase podoabe ale lui sunt dumnezeieștile daruri. Rușinea pe care o vom suferi în Ziua Judecății va fi mari, căci conștiința ne va mustra fără cruțare, fiindcă din lipsa silirii de sine și a trezviei, haina sufletului se va arăta plină de rănile pricinuite de gânduri.

Doamne, tămăduiește rănile pricinuite de învoirile minții mele și învrednicește-mă ca în fiecare zi să mă nevoiesc cu mai multă trezvie, ca sufletul meu să simtă din belșug Harul Tău și pacea Duhului Sfânt, ca să slăvesc neîncetat Preasfânt Numele Tău. Amin”.

Citește și:

În fiecare seară să vă cercetați pe voi înșivă și să vă pocăiți de păcatele voastre – Sfântul Varsanufie de la Optina
Păcatele mici nespovedite se adună ca un bolovan și apasă greu pe umerii sufletului
Dacă păcatele cu gândul sunt mari, cele cu limba sunt și mai mari – Părintele Cleopa

Sursă articol: Cuvânt de Folos, Marcel Karakalinul, Cuvântări duhovnicești: https://cuvantdefolos.ro/rugaciune-pentru-iertarea-pacatelor-mici/

Citeşte mai multe despre:

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.