Atât de mare este în ceruri Sfântul Ioan Gură de Aur încât stă printre serafimi și heruvimi

În cartea Proloagelor cu viețile sfinților din cursul anului bisericesc se istorisește o întâmplare adevărată, care arată cât de mare este slava pe care Sfântul Ioan Gură de Aur a primit-o în ceruri.

Acest mare ierarh este mult cinstit și citit pentru învățăturile sale pline de duh. Însă puțini cunosc detalii din viața sa, ca de pildă asprimea nevoințelor sale și asceza pe care o făcea.

În Proloagele se relatează o întâmplare care s-a petrecut cu fratele Părintelui Tis din Amasia, Adelfie.

Sfântul Ioan Gură de Aur fusese atunci izgonit din scaunul arhieresc. Găsindu-se în Armenia, la Comane, a stat o perioadă în casa acestor frați.

Iar după ce s-a săvârșit, din pricina surghiunului, Adelfie se mâhnea mult pentru el, fiindcă îl iubea mult și îl socotea un mare învățător al lumii care nu merita atâta prigoană și mai ales să moară așa de tânăr.

Voind să știe unde se află Sfântul Ioan Gură de Aur în ceruri, s-a rugat mult la Dumnezeu, cu lacrimi. După ce a petrecut multă vreme în rugăciune, într-o noapte a adormit și a văzut în vis un înger al Domnului. Acela l-a luat de mână și l-a dus într-un loc plin de lumină și de slavă.

Acolo i-a arătat pe toți învățătorii Bisericii, spunându-le numele fiecăruia. Și după ce a sfârșit, Aldefie s-a mâhnit pentru că nu văzusese și pe Sfântul Ioan printre dânșii.

Apoi îngerul l-a scos afară și l-a întrebat de ce este trist? Iar el i-a spus că din pricina neaflării Sfântului Ioan printre ceilalți episcopi.

Atunci îngerul i-a zis: „Zici de Ioan, povățuitorul pocăinței? Tot omul, în trup fiind, nu-l poate vedea pe acela. Că acela la scaunul Stăpânului stă, între serafimi și heruvimi”.

Acestea auzindu-le, Adelfie s-a mângâiat cu duhul și întristarea s-a dus de la dânsul. De aceea nu putea să i-l arate pe Sfântul Ioan, căci Adelfie încă nu murise, iar locul în care stătea Sfântul Ioan era plin de slavă, aproape de tronul lui Dumnezeu.

Slava pe care oamenii i-o aduc astăzi este incomparabil mai mică decât slava pe care i-a dat-o Dumnezeu în ceruri.

Sfântul Ioan Gură de Aur este numit cu adevărat „dascălul pocăinței”. Cuvintele sale sunt aspre împotriva a tot păcatul și a toată lăcomia.

Nu a încetat niciodată a ține cuvântări împotriva luxului, a năravurilor rele și a toată nedreptatea. Aceasta i s-a făcut lui pricină de prigonire, căci mustrând pe Împărăteasa Eudoxia pentru că a răpit pe nedrept via unei văduve sărace, aceasta s-a pornit împotriva lui cu mânie și l-a înlăturat din scaunul arhieresc.

Sfântul Ioan Gură de Aur a petrecut vreme de 2 ani ca pustnic într-o peșteră, deprinzându-se cu viața ascetică.

„Și atâta s-a dedat spre nevoință și răbdare, încât mâncarea lui era numai puțină zeamă de orz; și dormea puțin, însă nu pe pat, ci stând și ținându-se de niște funii. Iar de se muia vreodată de somn, atunci ședea; așa încât în prisosirea iubirii de oameni, a fost pildă altora mulți. Pentru aceasta și în cuvintele sale învăța pe creștini ca să se dea cu totul spre această faptă bună și să se lase de lăcomie”.

Citește și:

Săracul care trăiește în dreptate va primi răsplată, iar înșelătorul va fi pedepsit pentru răutatea lui – Sf. Ioan Gură de Aur
Pedagogia lui Dumnezeu cu privire la boli și necazuri – Sfântul Ioan Gură de Aur
„Să secăm izvorul păcatelor și vom opri toate pâraiele bolilor trupești” – Sf. Ioan Gură de Aur

Surse articol:

1. Proloagele, Luna noiembrie în 13 zile: pomenirea celui între sfinți Părintelui nostru Ioan Gură de Aur: https://www.ortodoxism.ro/proloagele/noiembrie/Proloage13Nov.shtml
2. Mineiul pe luna noiembrie, Ziua a treisprezecea, Sinaxar, pp. 212-213