Ocupați-vă mintea cu rugăciunea ca să nu dați loc ispitelor – Pr. Proclu

Primul om pe care l-a creat Dumnezeu avea posibilitatea să comunice permanent cu El. Întreaga lui ființă era ocupată de Dumnezeu.

Toate puterile sufletului erau îndreptat spre El și folosite în scopul slăvirii și unirii cu Dumnezeu.

Adam vorbea cu Dumnezeu necontenit și fără mijlocire. După cădere, această legătură strânsă a fost ruptă. După ce a primit gândurile vrăjmașe, insuflate de diavol, Adam a pierdut conexiunea cu Dumnezeu.

„Firele” au fost rupte. Puterile sufletului – rațiunea, pofta și mânia, libertatea și voința – toate au fost pervertite și întoarse dinspre Dumnezeu înspre sine.

Mintea omului a început să fie preocupată de lucrurile pământești. Pierzând legătura cu Cel necreat, a început să dorească cele create. Mintea s-a coborât la nivelul celor materiale.

Or, mintea noastră a fost făcută ca să cugete la cele de sus și să vorbească neîntrerupt cu Dumnezeu. De aceea Sfinții Părinți îndeamnă la rugăciunea neîncetată. Este cea mai grea nevoință, aceea de a-ți păstra permanent mintea la Dumnezeu.

Dacă mintea nu se roagă, ea se umple cu tot felul de gânduri, idei și dorințe pătimașe. Diavolul se poate amesteca ușor cu mintea celui care nu practică rugăciunea.

„Cât mintea este în rugăciune, nu se poate amesteca, stă departe; dar el pândește momentul când mintea-i goală, n-are lucrare”.

Ceea ce punem în minte, aceea va măcina toată ziua. Dacă punem rugăciune, gândurile și lucrările ei vor fi bune, rodnice și mântuitoare.

Dacă nu ne rugăm, suntem o pradă ușoară pentru ispitele diavolului. Dacă lăsăm mintea fără rugăciune, vrăjmașul începe să semene gânduri rele, dorințe pătimașe, cu scopul să ne atragă spre păcat.

„Atunci diavolul dă năvală și atacă în direcția unde-i mai slab omul.”

Așadar, rugăciunea minții poate fi considerată un scut de apărare și totodată o armă puternică împotriva diavolului.

Este foarte greu să ții mintea în rugăciune, pentru că gândurile ne zboară în multe părți. Putem rosti rugăciunea cu buzele, iar mintea să hoinărească. Putem spune chiar și rugăciunea minții și totuși mintea să nu fie la rugăciune.

Aceasta este o luptă anevoioasă, pe care creștinii râvnitori se silesc să o poarte. Cu cât mai mult se roagă cineva, cu atât mai mult se întărește duhovnicește și se luminează.

Rugăciunea ne întoarce dorirea dinspre cele pământești din nou spre cele cerești, spre care suntem chemați cu toții.

Citește și:

Rugăciunea de dimineață vă sfințește toată ziua – Arhim. Arsenie Boca
Rugăciunea e ca respirația, nu îți permiți să n-o faci pentru că mori!
Cum se practică rugăciunea lui Iisus – Sfântul Iosif Isihastul

Sursă articol: Părintele Proclu Nicău, Mintea să lucreze necontenit rugăciunea, Doxologia: https://doxologia.ro/mintea-sa-lucreze-necontenit-rugaciunea