Rugăciunea e ca respirația, nu îți permiți să n-o faci pentru că mori!

Mai mulți părinți ai Bisericii numesc rugăciunea respirația sufletului. Atunci când ne rugăm, sufletul inspiră harul divin și trage în sine pe Duhul Sfânt.

Rugăciunea este asemănată cu însăși respirația trupului, fără de care nu putem trăi. Sfântul Ioan de Kronstadt a fost unul din cei mai mari rugători ai Bisericii Ruse la sfârșitul secolului al 19-lea.

Acesta considera rugăciunea o nevoie esențială a ființei noastre:

„Așa cum e neapărat necesar să respiri, tot atât de necesar este să te rogi; rugăciunea e respirația sufletului, puterea și lumina lui; hrană, băutură, desfătare, pace, bucurie, spațiu, mărire!”

Din cuvintele Sfântului Ioan reiese că sufletul este asemenea unui organ care are nevoie de hrană, de lumină și de forță pentru a funcționa optim.

Rugăciunea este atât de importantă pentru păzirea noastră de duhurile rele încât Mântuitorul ne-a poruncit să ne rugăm neîncetat. „Privegheați și vă rugați, ca să nu cădeți în ispită”, ne spune!

Asemenea și Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă la practicarea necontenită a rugăciunii (I Tesaloniceni 5, 17). Nu doar viețuitorii în mănăstiri și în pustie trebuie să se îndeletnicească permanent cu rugăciunea, ci toți oamenii. Cei din lume au mare nevoie să ridice adesea sufletul și mâinile lor către Dumnezeu prin rugi fierbinți pentru a se izbăvi de păcat și necaz.

„De ce oare sfinții se rugau neîncetat; de ce oare creștinului i se poruncește să se roage neîncetat? Pentru a fi mereu împreună cu Dumnezeu și nici un minut și nici o secundă să nu dăm loc păcatului care caută neîncetat să ne prindă în cursă și să ne țină calea spre Împărăția de sus”.

Rugăciunea este vorbire și unire cu Dumnezeu. Este mijlocul prin care primim ajutorul Lui în toate cele necesare – trupești și sufletești. Aduceți-vă aminte de cuvintele Domnului, Care spune că fără El nu putem face nimic.

Prin rugăciune omul se întărește în lucrarea duhovnicească și își pregătește sufletul pentru petrecerea cu Dumnezeu în veșnicie.

Cu veșnicia nu ne putem juca, spunea Părintele Arsenie Papacioc. Este hotărâtor să ne pregătim încă de acum pentru viața ce va să fie, care este fără de sfârșit.  

Rugăciunea trebuie să ne fie nouă poruncă și canon și datorie sfântă, ce nu se cuvine a o călca în nicio zi a vieții noastre.

Teologul ortodox francez Jean-Claude Larcget spune că rugăciunea nu este un lucru negociabil.  

„Rugăciunea să-ți fie lege necălcată. E vorba aici de viață și de moarte. Că nu respiri după cum ți-e voia, nu cauți pricini și prilej ca să respiri”.

Autorul îi atinge aici în special pe aceia care cred că pot face din rugăciune „roaba bunului loc plac”. Rugăciunea este obligatorie pentru viața oricărui creștin autentic.

„Nu spune nebunește: N-am niciun chef să mă rog. E o ocară adusă lui Dumnezeu, și adevărată hulă”.

Nimeni nu trebuie să chestioneze problema rugăciunii și dacă este ea bună sau necesară sau nu.

Așa cum nu te întrebi de ce respiri, așa nu trebuie să te întrebi nici de ce e bine să te rogi. Un lucru sigur îl știm, că dacă nu respirăm, murim. Așa e și cu rugăciunea: dacă nu ne rugăm, pierim sufletește.

„Nu sta să te tocmești. Spune: Asta-i porunca și cu asta basta. Pune-ți canon de rugăciune și ține-te neabătut de el”.

Nimeni nu s-a sfințit fără rugăciune, fără osteneală. Iar rugăciunea este cea mai grea dintre nevoințe, deoarece necesită multă concentrare, atenție și lepădare de sine și de toate păcatele și viciile.

Sfântul Paisie Aghioritul spune că cea mai mare parte a nevoinței duhovnicești trebuie să fie constituită din rugăciune. Prin rugăciune menținem legătura strânsă cu Dumnezeu, Izvorul vieții noastre.

„Rugăciunea este oxigenului sufletului, nevoia acestuia și nu trebuie socotită o povară. Nu există altă osteneală mai grea decât să se roage omul și să se nevoiască în rugăciune”. 

Rugăciunea trebuie săvârșită cu smerenia cugetului, cu pocăința întregii noastre ființe și cu umilința inimii.

„Nu uitați că trecem prin vremuri grele și trebuie multă rugăciune. Să vă amintiți de nevoia cea mare pe care o are lumea astăzi și marea pretenție pe care o are Dumnezeu de la noi pentru rugăciune”.

Citește și:

Rugăciunea este apa care potolește setea sufletului de veșnicie
Rugăciunea este izvor tainic care ne dă curaj și puterea de a continua
Cine nu respiră nu trăiește, iar cine nu se roagă nu respiră har – Pr. Mihail Lungeanu
Rugăciune din inimă, neîncetată, putem face și din mers!

Surse articol:

1. Jean-Claude Larchet, Nu spune nebunește: N-am niciun chef să mă rog” Doxologia: https://doxologia.ro/nu-spune-nebuneste-n-am-niciun-chef-sa-ma-rog
2. Sorin Lungu: Rugăciunea ca respirație a sufletului, Creștin Ortodox: https://www.crestinortodox.ro/religie/rugaciunea-respiratie-sufletului-156308.html
3. Sfântul Ioan de Kronstadt, Rugăciunea – respirația sufletului, Doxologia: https://doxologia.ro/rugaciunea-respiratia-sufletului