Rugăciune din inimă, neîncetată, putem face și din mers!
Cea mai deasă îndreptățire pe care oamenii și-o fac atunci când vine vorba de rugăciune este că nu au timp.
Câtă vreme existăm, respirăm și avem mintea întreagă, ne putem ruga neîncetat. La orice oră, în orice clipă, oriunde ne-am afla.
Rugaciune din inima, neincetata, putem face si din mers!
Nu există un anumit timp sau loc al rugăciunii. Părintele Arsenie Papacioc de la Techirghiol spunea că cine se roagă numai când se roagă, acela nu se roagă deloc. Adică acela care se roagă doar când își face pravila sau când stă în Biserică.
Unul ca acesta condiționează rugăciunea lui de spațiu și de timp. Or, rugăciunea trebuie să fie o stare permanentă a sufletului.
Așa cum este respirația pentru trup, așa de vitală și necesară este rugăciunea pentru suflet.
Citește și – Rugăciune neîncetată înseamnă să facem binele, ca și cum Dumnezeu ar fi de față – Părintele Iulian Prodromitul
Sfântul Teofan Zăvorâtul spune că Dumnezeu este omniprezent și ne putem ruga oricând și oriunde. Doar gândul că Dumnezeu este peste tot și ne vede și ne aude ne poate îmbia spre rugăciune.
„Dumnezeu este pretutindeni. Dimineața să-I dați mulțumire și să-I cereți binecuvântarea cu cuvintele voastre, făcând câteva metanii și este de ajuns!”
Chiar dacă nu avem timpul necesar să facem o rugăciune mai lungă, rugăciunea nu trebuie făcută în grabă sau pe fugă.
„Cu Dumnezeu niciodată să nu vă purtați la întâmplare. Ci întotdeauna cu mare evlavie. El nu are nevoie nici de metaniile noastre, nici de rugăciunile noastre lungi”.
Chiar și numai „Tatăl nostru” de rostim, să o facem cu deplina luare aminte. Mintea să priceapă ce spun buzele, iar inima să pătrundă și să simtă cuvintele rostite.
„Un strigăt din inimă scurt și puternic, iată ce este de folos! Iar aceasta se poate face din mers! Prin urmare, puteți să vă rugați neîncetat. De aceasta să vă îngrijiți și în această direcție să îndreptați tot ce faceți”.
Nu doar călugării, ci și noi, cei din lume, ne putem ruga permanent, ținând mintea la Dumnezeu și la poruncile Lui.
Citește și – Rugăciunea din inimă va fi singura noastră izvăbire – Părintele Iustin Pârvu
Sfântul Vasile cel Mare spune că rugăciunea neîncetată este atunci când cineva se străduiește să aibă în inimă starea de rugăciune.
„Cu mâinile să lucrezi, iar mintea să o înalți la Dumnezeu”.
Nu contează unde suntem și ce facem, atâta timp cât cugetul nostru se suie necontenit la Dumnezeu și este cu luare aminte la cuvintele Lui, ca să le facă pe ele, după cum spune în psalmi.
Cei care se plâng că nu au timp să se roage să îi aibă ca pildă pe sfinții apostoli. Aceștia nu aveau nici casă, nici locuri speciale de rugăciune și erau neîncetat în Dumnezeu.
„Apostolii au înconjurat tot pământul și câte osteneli au săvârșit?! Dar în același timp s-au rugat neîncetat. Și porunca aceasta ei au scris-o. Duhul credinței, al nădejdii și al lăsării în voia lui Dumnezeu, iată ce trebuie să aprindem în inimă”.
Sursă articol: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Cu Dumnezeu să nu vă purtați niciodată la întâmplare, Doxologia: https://doxologia.ro/cu-dumnezeu-niciodata-sa-nu-va-purtati-la-intamplare
