Cine nu respiră nu trăiește, iar cine nu se roagă nu respiră har – Pr. Mihail Lungeanu

Rugăciunea nu este o înșiruire de cuvinte, ci înseamnă trăire.

Așa cum aerul este vital pentru existența noastră în această lume, așa este rugăciunea indispensabilă pentru viața noastră spirituală.

Rugăciunea este respirația duhovnicească a sufletului.

Cine nu respiră, nu trăiește. Iar cine nu se roagă, nu respiră har, spune Părintele Mihail Lungeanu.

Rugăciunea este mai mult decât o convorbire cu Dumnezeu. Este mai mult decât o cerere.

Ea este o trăire a lui Dumnezeu în ființa noastră.

Pe Dumnezeu îl putem simți în orice clipă, în orice loc.

Îl putem intui și descoperi în splendoarea creației Sale.

Duhul Său viază peste toate și peste toți. Toate în jurul nostru dau mărturie despre existența și prezența Lui continuă.

Îl putem experia în aerul pe care îl inspirăm.

Îl putem simți în adierea vântului, în picurii de ploaie care cad din cer, în căldura și lumina soarelui.

Citește și – Rugăciunea personală – cum să ne rugăm cu propriile cuvinte

Rugăciunea este gândul permanent la Dumnezeu.

Omul Îl poate simți pe Dumnezeu înlăuntrul său cu ajutorul harului lui Dumnezeu.

Iar simțirea lui Dumnezeu se manifestă prin lumină, căldură, dulceață, bucurie, pace.

A fi mereu unit cu Dumnezeu prin rugăciune trebuie să devină o normalitate a vieții noastre.

Așa cum vorbirea, simțirea și existența lui Adam erau permanent legate de Dumnezeu.

Rugăciunea nu înseamnă să citești tot timpul acatiste și rugăciuni.

Este ceva mai profund decât atât.

„Să fii cu gândul la El în tot ce faci”, spune Părintele Lungeanu.

Atunci când mintea ta este la Dumnezeu nu poți greși. Nu poți păcătui. Nu te poți abate de la calea cea dreaptă.

Rugăciunea nu trebuie spusă la repezeală sau fără luare aminte.

Citește și – Rugăciunea lui Iisus este o armă nucleară

Ea trebuie să izvorască din adâncurile inimii pentru a-și atinge scopul.

„Măcar cinci minute de rugăciune spusă profund îți ajunge o zi întreagă. Nu te părăsește căldura harică”.

A fi permanent în rugăciune înseamnă a sta permanent în fața lui Dumnezeu.

A putea spune în orice clipă: „Iată-mă, Doamne!”

Părintele Arsenie Papacioc recomanda de asemenea o stare de prezență continuă.

O stare de conștiență. Să știi cine ești și ce faci. Să te raportezi mereu la Dumnezeu. Să fii viu cu inima.

La rugăciune ajungi ușor dacă ești sincer și îți deschizi inima spre Dumnezeu.

Nu este greu să o găsești, ci este greu să o păstrezi.

Greu nu este să ajungi la Hristos, spune Părintele Lungeanu, ci să fii statornic.

Să perseverezi în lucrarea binelui și a virtuților.

„Asta presupune o luptă permanentă! Starea de trezvie te ține acolo, în El”.

Citește și – Când practici rugăciunea în fiecare zi, răul nu te mai atinge atât de mult

Sursă articol: Părintele Mihail Lungeanu, Rugăciunea, gândul permanent la Dumnezeu, TRINITAS TV: https://www.youtube.com/watch?v=UpLb2TeCwB8&ab_channel=OChilieAthonit%C4%83-BucuriidinSf%C3%A2ntulMunte