Straduieste-te sa fii bland in vremea bolii – Sfantul Ambrozie de la Optina
Cum trebuie să ne purtăm în vreme de boală ca să ne facem mai repede sănătoși trupește și sufletește?
Sfântul Ioan Scărarul spune că boala este o formă de nevoință ascetică, pe care omul este silit să o practice de nevoie.
Straduieste-te sa fii bland in vremea bolii
În vreme de boală mănânci mai puțin și ești mai înfrânat. Te rogi mai mult și ceri ajutorul lui Dumnezeu.
Citește și – De ce la vreme de boală nu alergăm la Cel Care ne poate vindeca și trupul și sufletul?
Din cauză că ești slăbit sau chiar țintuit la pat, cugetul și mădularele tale se smeresc și se liniștesc.
Durerea pe care o simți în corpul tău potolește patimile și te ajută să te cureți lăuntric.
Iată asceza pe care ajungi să o faci nu de bunăvoie, ci din pricina suferinței.
Această încercare prin care ți-e dat să treci este aducătoare de mult folos sufletului.
Un prim „beneficiu”, spune Sfântul Ambrozie de la Optina, este îmblânzirea trupului.
În unele cazuri, Dumnezeu îngăduie ivirea unei boli pentru a surpa mândria și a pune stavilă faptelor rele care rezultă din ea.
Citește și – A vindeca o boală fără a dezrădăcina păcatul este ca și cum ai acoperi o rană cu puroi
Sfântul Ioan Scărarul spune că în acest fel de ascetism nu se pot ascunde mândria, trufia, osândirea celorlalți sau alte patimi.
„În ascetismul involuntar al bolii omul nu are cu ce să se mândrească. E nevoie însă să-l suporte, într-un fel sau altul, chiar dacă fără voie, din cauza necesității”.
Iată un mare câștig al suferinței, anume acela de a fi cercetat de Dumnezeu spre îndreptare, spre curățire și înțelepțire.
De aceea nimeni nu trebuie să cârtească atunci când se află pe patul suferinței, ci să primească boala ca un medicament, ca un leac amar de vindecare a sufletului.
„Străduiește-te să fii blând în vremea bolii și să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru milostivirea Sa și învățătura de minte fără voie”.
Chiar dacă certarea Domnului este nesuferită și îndreptarea care se face prin boală este dureroasă, trebuie să-L privești pe Dumnezeu ca pe Cel mai mare binefăcător al tău.
Dacă începi să te tulburi și să te răzvrătești, îți îngreunezi grozav starea de spirit și starea de sănătate.
Dumnezeu nu îți dă mai mult decât poți duce. Crucea pe care ți-a pus-o pe umeri este pe potriva putinței tale.
Iar greutatea ei nu te lasă să o porți singur, ci El Însuși pune umărul, ușurându-ți povara.
„În timpul bolii să te ferești de dispoziția plină de murmur a duhului. Dumnezeu poartă slăbiciunile omului; pe cel care murmură însă nu-l rabdă, ci-l pedepsește”.
Numai întru răbdare poate sufletul să aducă rod spre viața veșnică.
Din această pricină, toate care vin asupra noastră trebuie să le primim ca din mâna lui Dumnezeu.
„Orice ni s-ar trimite spre a ne încerca răbdarea noastră, toate sunt îngăduite de providența lui Dumnezeu spre folosul nostru duhovnicesc, dacă nu cumva ne vom vătăma pe noi înșine prin puțina noastră înțelepciune”.
La vreme de boală, omul trebuie să se oprească din cugetele sale semețe și să își domolească sufletul.
Să se cerceteze pe sine însuși și să își mărturisească păcatele.
„Nu slăbi în răbdare, ci silește-te să te smerești înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor și să te îngrijești de pocăința și spovedania sinceră și adevărată”.
Citește și – De ce Dumnezeu nu ne scapă întotdeauna de boală și de necaz?
Sursă articol: Sfântul Ambrozie de la Optina, Ce sa facem atunci cand ne aflam fata in fata cu boala, Triakicon: https://triadikon.ro/ce-facem-atunci-cand-ne-aflam-fata-in-fata-cu-boala/
