Mărturii despre existența diavolului, în Sfânta Scriptură

Destui sunt cei care spun că diavolul este un mit, o invenție, un basm. Iar alții zic că cred în Dumnezeu, dar nu și în existența diavolului.

Unii ca aceștia se înșală amarnic. Tot diavolul este cel care îi face să tăgăduiască existența lui.

Nu-i este deloc de folos ca noi să credem că el există, căci altfel ne-am porni împotriva lui.

Însă nu oricum, ci cu ajutorul lui Dumnezeu.

Căci nimeni nu poate să biruiască puterea celui rău, decât numai cu numele și harul lui Dumnezeu.

Citește și – Dracu’ nu fuge nici de tămâie, nici de agheasmă, ci doar de smerenie – Pr. Visarion Alexa

Acest vrăjmaș al omenirii și al lui Dumnezeu este mai vechi decât lumea. Capacitatea lui de a născoci uneltiri, curse și ispite este neimaginabilă.

Pe cât de multe și felurite sunt păcatele pe care le insuflă oamenilor, pe atât de mare este lucrarea lui.

Este atât de antrenat în vicleșug, încât cu greu îl poate înfrunta cineva nepregătit.

„Cum poate omul, a cărui viață se măsoară prin ceasuri, să-l biruiască pe cel ce vreme de mii de ani a învățat să-l lupte pe om?”

Sfântul Nicolae Velimirovici spune că diavolul, păcatul și moartea sunt mai tari decât noi, dar nu mai tari decât Făcătorul tuturor celor văzute și nevăzute.

„Cine le poate sta împotrivă? Nimeni, fără numai Hristos și cei ce stau tari împreună cu Hristos și duc lupta cu armele Sale”.

Mărturii despre existența diavolului, în Sfânta Scriptură

Mântuitorul ne-a în nenumărate rânduri prezența răului în lume, care uneori intră și în oameni, posedându-i fără cruțare.

Dar ne-a arătat și puterea Lui asupra demonilor.

1. Demonizatul din ținutul Gherghesenilor:

„Iar după ce a ieșit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat”.

„Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuiești. Căci îi zicea: Ieși duh necurat din omul acesta.

Și l-a întrebat: Care îți este numele? Și i-a răspuns: legiune este numele meu, căci suntem mulți” (Marcu 5, 1-10)

2. Copilul lunatic, pe care diavolul îl arunca în foc și în apă:

„Și Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s-a vindecat din ceasul acela” (Matei 17, 14-18)

3. Maria Magdalena:

„Și înviind dimineața, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El S-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte demoni” (Matcu 16, 9).

4. Demonul mut

„Și a scos un demon și acela era mut. Și când a ieșit demonul, mutul a vorbit, iar mulțimile s-au minunat.

„Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot pe demoni iată a ajuns la voi Împărăția lui Dumnezeu” (Luca 11, 14)

„Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără de apă, căutând odihnă, și negăsind, zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieșit. Și venind, o află măturată și împodobită. Atunci merge și ia cu el alte șapte duhuri mai rele decât el și, intrând, locuiește acolo; și se face cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dinâi” (Luca 11, 24-26).

5. Mântuitorul Iisus Hristos

„Și a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Și era împreună cu fiarele și îngerii Îi slujeau” (Marcu 1, 13).

Citește și – Cum ne împiedică diavolii de la rugăciune

Iată, mărturiile stau de față. Cum deci zic unii că nu este diavol?

Cei care tăgăduiesc existența diavolilor tăgăduiesc o parte din adevărul Evangheliei, spune Sfântul Nicolae Velimirovici.

„Tăgăduiești că diavolul L-a ispitit pe Hristos, că Hristos a izgonit duhurile rele din oameni și El a sfărâmat stăpânirea demonilor asupra oamenilor”.

Mărturiile scripturistice dau dovadă că îngerii cei răi și cei buni sunt o realitate nevăzută.

Și totodată, că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat și a venit pe pământ să strice lucrurile diavolului, după cum spune Sfântul Ioan Evanghelistul (Ioan I, 3, 8).

Dumnezeu este mai puternic decât diavolul. El este mai înainte de toți vecii și are putere asupra oricărui lucru din cer și pe pământ.

Versetele de mai sus ne arată că duhurile cele rele există și au putere să intre în cei care fac voia lui.

Mai mult, demonii înșiși mărturisesc că Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Îl recunosc ca Dumnezeu dar nu vor să se supună Lui.

Însuși Mântuitorul a fost ispitit de cel rău în pustia Carantaniei. Dar nu L-a putut birui, căci Hristos era fără de păcat.

„Căci vine stăpânitorul acestei lumi și el nu are nimic în Mine”.

Diavolul poate fi războit cu arme duhovnicești. Căci, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, adică împotriva altor oameni.

Ci este împotriva stăpâniiilor și duhurilor celor din văzduhuri, care sunt îngerii căzuți, slujitori lui Satan.

Pe diavol îl putem dezarma prin smerenie, blândețe, dragoste de aproapele, răbdare, înfrânare, post și rugăciune, după cum ne arată Domnul. El Însuși a postit 40 de zile, și întărindu-Se a putut sta împotriva celui potrivnic.

Diavolul L-a ispitit cu lăcomia pântecelui și cu slava deșartă, dar n-a putut să-L biruiască.

Cu El vom birui pe vrăjmașii noștri cei nevăzuți, căci fără El nu putem face nimic, zice Mântuitorul.

Din aceste rânduri mai reținem un lucru important, și anume că ori de câte ori primim gândurile cele rele și ascultăm șoapta diavolului, el are cale liberă să intre în noi și să ne stăpânească.

Demonizat înseamnă până la urmă un om care poartă în el un duh rău. Iar duhurile rele intră în noi prin intermediul păcatelor, viciilor și patimilor și capătă putere asura noastră.

Citește și – Feluritele chipuri prin care ne războiesc demonii

Sursă articol: Sfântul Nicolae Velimirovici, Diavolul, Dicționarul Vieții Veșnice, Trad. de Monahia Domnica Țalea, Editura Egumenița, Galați, 2014, pp.105-106