Cum ne împiedică diavolii de la rugăciune

Rugăciunea este cea mai mare lucrare a omului pe pământ. Este mijlocul prin care accede la Dumnezeu, prin care vorbește direct cu Părintele său ceresc.

Oamenii încep să se roage mai ales atunci când avem necazuri sau vreo neputință. Însă rugăciunea trebuie să devină la fel de vitală pentru viața noastră precum este hrana și băutura.

Cum ne impiedica diavolii de la rugaciune

Cum ne impiedica diavolii de la rugaciune: Freepik.com

Dacă trupul nu poate trăi fără apă și mâncare, tot așa sufletul moare dacă este lipsit de rugăciune.

Rugăciunea este mai mult decât o cerere, sau o implorare. Este punctul nostru de întâlnire cu Dumnezeu.

Trebuie să așteptăm rugăciunea ca cea mai importantă întâlnire a noastră din zi.

Așa cum cel îndrăgostit așteaptă să se întâlnească în prag de seară cu cea iubită. Așa cum pruncul caută brațele mamei sale ca să simtă căldura, ocrotirea și dragostea ei.

Trebuie să știm însă că pe cel râvnitor să se roage diavolul îl ispitește cu multe gânduri.

Rugăciunea este sfințitoare. Este tămăduitoare, iluminatoare și dătătoare de mângâiere și nădejde.

Știind cât de mare este folosul rugăciunii făcute cu atenție, diavolul se silește să ne oprească de la această lucrare.

În primă fază, încearcă să ne împiedice să pornim rugăciunea. Ne dă în minte că trebuie să facem altceva mai important.

Dacă nu reușește prin aceasta, încearcă să ne facă să pierdem folosul rugăciunii? Cum? Distrăgându-ne atenția de la rugăciune și împrăștiindu-ne mintea.

„Când demonii vă că cineva are râvnă să se roage așa cum trebuie, îi insuflă (nu în timpul rugăciunii) gânduri despre ceva oarecum necesar și pleacă, iar după puțin timp îi stârnesc amintirea despre acel lucru, ducând și mintea în căutarea lui”.

Cu toții putem da mărturie că acest lucru este adevărat. Ni s-a întâmplat de multe ori să ne vină tot felul de gânduri când stăm la rugăciune.

Uneori ne vine rezolvarea unei probleme, uneori dorința de a dobândi un lucru.

Astfel mintea noastră se risipește în aceste lucruri și pierde cugetarea la Dumnezeu sau la înțelesul cuvintelor rostite.

„Apoi, când se așază la rugăciune, diavolii îi amintesc lucrul la care s-a gândit și pe care l-a căutat, ca mintea, pornind iarăși în căutarea lui, să facă rugăciunea neroditoare”.

Cunoscând cât de mare este râvna diavolului să ne împiedice de la rugăciune, trebuie să fim cu multă luare aminte când ne rugăm.

Dacă observăm că mintea a început să cutreiere prin alte părți, să o aducem înapoi. Dacă este nevoie, să citim de două sau de mai multe ori aceeași propoziție, până când vom înțelege cele citite.

Rugăciunea trebuie săvârșită cu multă atenție și trezvie.

„Ostenește-te să-ți faci mintea în timpul rugăciunii surdă și mută și vei avea posibilitatea să te rogi”.

Ca să avem câștig duhovnicesc de pe urma rugăciunii, trebuie ca cele pe care le rostim să ne atingă priceperea și inima.

Iar mai departe, cele ce le-am dobândit în urma rugăciunii trebuie păzite cu strictețe, ca să nu pierdem roadele ei. Roadele rugăciunii sunt pacea care se așterne în suflet, bucuria, nădejdea, credința, predispoziția spre toate cele bune și mântuitoare.

Să nu uităm că diavolii sunt cu totul neputincioși. Ei nu au nicio putere asupra noastră dacă noi nu le dăm drepturi asupra noastră. Ei au putere doar să ne insufle gânduri și să ne ispitească. De noi depinde dacă ascultăm sau nu îndemnurile lor.

Citește și – 6 sfaturi despre rugăciune ale Părintelui Sofian Boghiu

Surse articol:

1. Sfântul Cuvios Nil Pustnicul, Cum fac diavolii ca să te lase fără folos la rugăciune, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/cand-diavolul-iti-vede-ravna
2. Sfântul Cuvios Nil Pustnicul, Roagă-te cu atenție și păzește în inima ta roadele rugăciunii, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/rugandu-te-asa-cum-trebuie

 

 

 

Citeşte mai multe despre:

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.