Feluritele chipuri prin care ne războiesc demonii

Lupta creștinului nu este împotriva semenilor săi, adică a trupului și a sângelui, ci împotriva duhurilor stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduhuri, spune Sfântul Apostol Pavel.

Pentru aceea ne îndeamnă să ne înarmăm cu armele lui Dumnezeu, cu care vom putea sta împotriva uneltirilor diavolului și a slujitorilor lui.

„Întăriți-vă în Domnul și întru puterea tăriei Lui”, zice Sfântul Apostol Pavel. Armele cu care luptăm împotriva duhurilor celor rele care ne ispitesc sunt credința, nădejdea, rugăciunea, postul, privegherea, smerenia, blândețea, pacea, iertarea, dragostea (Efeseni 6, 10-17).

Iar mai mare decât toate armele este iubirea de aproapele. Pentru că noi nu luptăm cu omul care ne pricinuiește răul, ci cu duhurile rele care îl îndeamnă la rău. Hristos Domnul ne-a arătat această cale a iubirii viețuind în adâncă smerenie, iertând pe cei care L-au răstignit, miluind pe cei săraci, vindecând pe cei neputincioși, ajutând pe cei necredincioși.

Avem nevoie mai mult ca oricând de exemplu viețuirii Mântuitorului, pentru că viața noastră pe pământ devine din ce în ce mai străină de Împărăția lui Dumnezeu, depărtându-se de adevăr și de mântuire.

Societatea în care trăim astăzi nu se mai ghidează după valorile creștine și morale. Dimpotrivă, este profund marcată de egoism, de lipsa iubirii sincere față de aproapele, de competitivitate, de ignoranță, de mândrie, de trufie, de interese personale, de obiective meschine. Într-un astfel de mediu propice proliferării duhurilor răutății, avem nevoie de pavăza credinței și de armele lui Dumnezeu.

Sfântul Nicodim Aghioritul spunea că „diavolul s-a făcut preaiscusit în războiul nevăzut împotriva omului, meșteșugind fel de fel de uneltiri”. Meșteșugirile și cursele lui sunt „inspirate” direct din felul nostru de a trăi, fiind potrivite tuturor patimilor și viciilor noastre.

Nimeni nu poate vedea săgețile și uneltirilor lui, nici ști cum acționează ele în viața noastră, ca să se apere în mod direct și cu armele potrivite.

Demonii sunt „duhuri cu subțirime, plăsmuitoare de multe, neînțelese tehnici de luptă și urzeli”. Ei îl prind pe om în lațul propriilor sale slăbiciuni. Chiar dacă cineva s-a lepădat de faptele răutății și de anumite vicii, războiul diavolilor asupra lui nu încetează niciodată. Îl pot slăbi până la o vreme, însă iarăși se întorc, cu mai multă furie, ca să-l aducă pe om la lucrarea rea cea dintâi.

Diavolul și slujitorii lui stăpânesc pământul aceasta de mai bine de 7000 de ani, și prin această vechime au devenit atât de iscusiți.

Prin cercare ei au învățat „mulțime de uneltiri și tertipuri”. Văzând felurimea mrejelor și a curselor diavolului întinse pe pământ, Sfântul Antonie cel Mare s-a mirat întrebându-se în sine cum este posibil să se mântuiască cineva în asemenea condiții. Atunci i-a venit glas de sus zicându-i că numai cel smerit poate birui cursele vrăjmașului.

„Diavolul folosește multe curse împotriva creștinilor și se luptă să găsească mijloacele de ispitire care se potrivesc fiecăruia”. El nu știe prin ce patimă îl poate birui pe un om. De aceea îl luptă cu diferite patimi, încercându-l.

„Seamănă gânduri pentru curvie, grăire de rău și celelalte patimi. Și văzând către ce patimă se pleacă sufletul, cu aceasta îl și hrănește” (Avva Matois).

Nu-l slăbește pe nici atunci când acela nu se pleacă la șoaptele lui, ci se pornește asupra lui prin ispite de-a dreapta.

De pildă, dacă nu reușește să îl clatine pe unul prin sărăcie, îi aduce înainte bogăția. Dacă vede că nu răspunde la ocările și defăimările semenilor cu care îl încearcă, îi pornește pe alții spre vorbe de laudă și slavă asupra lui, ca să-l doboare prin mândrie sau trufie.

„Când este biruit prin sănătate, aduce asupra trupului boală. Când nu-l poate înșela pe om prin plăceri, încearcă să izbândească aceasta prin durerile cele de fără de voie, adică prin necazuri. Și astfel pricinuiește multe boli pentru a-l sili pe om să nu-L mai iubească pe Dumnezeu”.

Pentru fiecare om diavolul are ispite diferite. Altele sunt ispitele celui căsătorit, și altele pentru cel necăsătorit, altele pentru cei din lume și altele pentru cei din mănăstiri sau din pustie, altele pentru cei începători și altele pentru cei sporiți duhovnicește.

„Din acestea vedem că diavolul are o tactică de luptă împotriva omului. Se străduiește să-i găsească punctul slab și aflându-l, își îndreaptă asupra lui întreaga furie”.

Sfântul Siluan Athonitul spunea că diavolul îl războiește pe cel mândru cu gânduri de mărire. Iar aroma împotriva lor este smerenia. „Relele gânduri chinuie sufletul mândru” și numai dacă se smerește, cel războit se va izbăvi de ele.

Surse:

1. Coloana Infinitului, Meşteşugirile şi cursele diavolului sunt potrivite cu felul vieţuirii omului: http://coloana-infinitului.com/parinti-contemporani/mestesugirile-si-cursele-diavolului-sunt-potrivite-cu-felul-vietuirii-omului/

2. Coloana Infinitului, Sfântul Siluan despre tămăduirea omului şi cum poate fi ea dobândită: http://coloana-infinitului.com/parinti-contemporani/sfantul-siluan-despre-tamaduirea-omului-si-cum-poate-fi-ea-dobandita/