Iubirea de sine duce la DEPRESIE

„Iubește-te pe tine însuți” și vei fi mai fericit – este una din cele mai dăunătoare îndemnuri pentru un creștin, deoarece ea cultivă egoismul.

Oamenii de azi au o iubire de sine exagerată, de aceea suferă atât de mult. Ei au nevoie de o lozincă nouă, de o direcție nouă în viață. Aceasta poate fi găsită în porunca pe care ne-a dat-o Mântuitorul, și care sună cu totul altfel decât am vrea să auzim:

„Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Această poruncă ne îndeamnă să ne canalizăm toată iubirea din suflet spre celălalt, spre nevoile lui.

Creștinul autentic, adică cel care se străduiește să se asemene cât mai mult cu Dumnezeu, se pune pe sine pe ultimul loc. În viața lui, primul loc este ocupat de Dumnezeu. Pe al doilea loc se află aproapele său, iar el se află abia pe locul al treilea.

Această ierarhie arată cât de important este să Îl iubim cel mai mult pe Dumnezeu, deoarece că El este izvorul iubirii și de la El putem lua energia și puterea de a iubi pe semenii noștri.

Aproapele nostru trebuie să se afle pe locul al doilea, deoarece noi trebuie să învățăm să oferim, să îi slujim pe ceilalți, să ne jertfim pentru ei, să punem binele și viața lor înaintea noastră, după modelul Mântuitorului.

Iubirea de sine este mama tuturor relelor din viața noastră. Ea reprezintă principala cauză a suferințelor noastre. Egoismul nu poate duce decât la însingurare, la izolare, la dezbinare, la întristarea inimii, la deznădejde.

„Faptul că sunteți obsedați și plini de voi înșivă vă aduce la depresie. Să te iubești doar pe tine – înseamnă să trăiești în zadar. Nu vă iubiți doar pe voi, iubiți-L pe Dumnezeu și pe aproapele și niciodată nu veți cădea în depresie”.

Cu adevărat cel care se iubește pe sine poate ajunge să nu își mai găsească rostul în viața aceasta, să nu mai priceapă sensul propriei sale existențe pe pământ. Pentru că egoismul înlătură orice posibilitate de relaționare cu ceilalți, orice formă de comunicare și de împărtășire, care dau sănătate sufletului.

Cel care caută ale sale nu poate iubi sincer pe nimeni, deoarece mereu are în vedere nevoile și dorințele lui. În centrul existenței sale se află doar propria persoană, iar această iubire limitată îl distruge, îl anihilează, îi anulează orice nădejde și scop.

Depresia este doar una din manifestările lipsei de iubire sincere și profunde față de Dumnezeu și de semeni. Cel care are sufletul plin de iubire, nu poate fi decât fericit. El se simte iubit, pentru că iubirea pe care o oferă se întoarce înapoi la el, prin lucrarea lui Dumnezeu.

Sursa fericirii și împlinirii lui nu este iubirea pe care o primește în schimb de la ceilalți, ci iubirea pe care o primește de la Dumnezeu, ca răsplată pentru iubirea lui arătată față de semeni.

Sursă: Altarul Credinței, Iubirea de sine este cauza depresiei: http://altarulcredintei.md/iubirea-de-sine-este-cauza-depresiei/