SUFERINȚA ne este dată spre mântuire, dacă o primim cu răbdare și mulțumire – Părintele Cleopa

De ce există atâta amar de suferință în lume? De ce atât de mulți oameni sunt încercați, chiar și cei drepți și virtuoși? De ce îngăduie Dumnezeu să sufere copiii nevinovați?

Toate aceste întrebări își au răspunsul în pronia lui Dumnezeu, care depășește înțelegerea noastră limitată, rațională, logică.

Nu este drept, din punct de vedere omenesc, ca cineva bun sau nevinovat să sufere, am zice noi. Însă Dumnezeu are tainele Sale cu fiecare om, și știe cât de mult îi poate folosi cuiva suferința.

„[…] de vom primi toate suferințele cu răbdare și mulțumire, ne vor aduce mare folos duhovnicesc, spre mântuirea sufletului”.

De la Facere aflăm că suferința a apărut în lume odată cu căderea lui Adam și izgonirea lui din Rai. De ce a căzut Adam din slava lui Dumnezeu și a fost lipsit de harul Lui? Pentru că nu a ascultat porunca lui Dumnezeu de a posti.

O altă pricină a suferințelor din lume este săvârșirea de păcate și fărădelegi, după cum citim la Iov, în Psalmi, în Pilde și la Proorocul Ieremia.

Dar chiar și atunci când suferința este o pedeapsă pentru păcate, ea are ca scop îndreptarea noastră, binele nostru. Chiar dacă este dureroasă și anevoioasă, suferința are un scop mântuitor. Ea se face pricină de ispășire a păcatelor și curățirea sufletului.

Foametea, cutremurele, războaiele și bolile sunt semne ale înmulțirii răului în lume, spune Părintele Cleopa.

Ceea ce trebuie să facem noi este să ne preocupăm mai mult de viața noastră, de felul cum trăim, ca să nu mâniem pe Dumnezeu cu fărădelegile noastre.

„Grija noastră, a creștinilor, este să părăsim păcatele, să ne împăcăm mereu cu Dumnezeu și să avem frică de Dumnezeu, smerenie și răbdare, și atunci toate suferințele noastre se vor împuțina și ne vor fi de mare folos spre mântuire”.

Cei trecuți prin focul încercărilor sunt mai tari în credință, au conștiința mai curată și devin mai buni. Aceștia se apropie de Dumnezeu mai mult, au mai multă tărie în ispite și mai mult ajutor spre mântuire. Îi avem ca pildă pe sfinții mucenici, pe săracul Lazăr și pe toți pătimitorii pentru Hristos.

„Suferința ne este rânduită de sus spre mântuire, spre iertarea păcatelor și spre creștere duhovnicească, numai dacă o primim cu mulțumire, ca din mâna lui Dumnezeu […]”

Când vedem că suferința bate la ușa casei noastre, trebuie să ne înarmăm cu răbdare și să cugetăm la faptul că ea ne-a fost „rânduită de Dumnezeu, Tatăl nostru Cel ceresc, spre mântuire, iar nu spre osândă veșnică”.

Dacă vom avea această gândire sănătoasă, vom trece prin toate greutățile mult mai ușor, mai senini și mai mulțumitori.

La răbdare trebuie să mai adăugăm înfrânare, bucurie și nădejde, spune Părintele Cleopa, căci așa ne arată Sfinții Apostoli.

Răbdarea se dobândește și se înmulțește prin rugăciune, prin Spovedanie, prin Împărtășirea cu Sfintele lui Hristos Taine, prin citirea Sfintei Scripturi și a cărților sfinte.

„[…] altă cale de mântuire nu este decât numai prin cruce, prin suferință, prin răbdare și jertfă, după cum spune Mântuitorul: „Întru răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre” (Luca 21, 19) și doar „cel ce va răbda până la sfârșit se va mântui” (Matei 24, 13).

Sursă: articol publicat pe site-ul Sfaturi Ortodoxe – Părintele Ilie Cleopa, Convorbirea a sasea, Despre suferinta, ispite, vrajitorie: https://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri7.htm