„Nu se pun două nume la Botez în veac. Numai unul și ortodox!” – Părintele Cleopa

Mai demult, era un obicei bun ca părinții să le pună copiilor nume din neamul lor, iar acelea erau majoritatea nume de sfinți.

Părinții din ziua de azi aleg nume tot mai ciudate pe copiii lor. Ba unii aleg câte două nume, eventual un nume de sfânt, și un nume străin.

Părinții Bisericii recomandă doar un nume pentru copil, care poate fi un sfânt prăznuit chiar în ziua nașterii lui sau în apropiere, un sfânt ocrotitor, un sfânt care i-a ajutat pe părinți, sau un alt sfânt la care au evlavie.

„Nu se pun două nume la botez în veac. Numai unul și ortodox! Niciodată să nu puneți două nume la copii”.

Părintele Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria îi spunea unei bătrâne care venise la el cu un pomelnic de „diminutive” să scrie numele întregi, nemodificate, pentru că nu le poate pomeni așa la Proscomidie.

„Vine o bătrână la mine nu de mult: „Părinte, scrie acolo!” Pune pe Ghiță, pe Costicuță, pe Tincuța, pe Neluțu’…!”

„Mătușă hăi! Unde ai găsit tu nume de sfinți de ăștia? Eu am îmbătrânit în mănăstire, și de sfântul Ghiță nu am auzit! Unde ai găsit pe sfântul Costicuță? În calendar nu-i, în Prolog nu-i, în Minei nu-i, în Penticostar nu-i, în Triod nu-i. De unde l-ai scos?”

„Nu, nu. Așa-i cheamă!”

„Fugi mătușă de aici! Îți bați joc de slujbele Bisericii? Nu Ghiță, ci Gheorghe l-a chemat; nu Costicuță, ci Constantin, că „sfântul Costicuță” nu există, sau Costăchel sau Costache cum îi zici tu acasă; și „sfânta Tincuța”. Sfânta Ecaterina, marea muceniță, fiică de împărat”.

Una e forma de alint pe care o practicăm acasă, în familie, și alta e forma corectă a numelui, pe care o scriem în Certificatul de Naștere și apoi pe pomelnic la Biserică.

„Așa, când veniți cu pomelnic, să nu puneți nume de acestea, că vă bateți joc de sfinții lui Dumnezeu. Cum să scriu eu așa, că trebuie să scot părticele? Părticica n-o pot scoate decât pentru un nume ortodox.

Să știți! Eu vă spun. Nu mă interesează că aveți ciudă pe mine. Eu sunt un putregai; mâine sunt în groapă, dar să nu ziceți că n-ați auzit și nu v-am spus!”

___________________________

Sursă: Părintele Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, Vol. 7, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 132-133