Când ai un dușman care te-a nedreptățit, când ai boli și necazuri, aleargă la Crucea Domnului și ia vindecare

Crucea este pentru cei credincioși mântuire și scăpare, iar pentru cei necredincioși nebunie și piatră de poticnire.

Sfântul Nicodim Aghioritul spune că în Crucea Domnului creștinii pot găsi alinare și leac tămăduitor pentru orice fel de suferință.

Mântuitorul ne-a arătat o adevărată „școală” a Golgotei la răstignirea Sa, de unde putem lua învățăturile cele mai de preț pentru viața noastră.

De pe Crucea suferințelor, Hristos Domnul ne predă cele mai profunde lecții de mântuire.

„Crucea este amvonul cel înalt, de pe care Domnul ți-a vestit învățătura cea mântuitoare. Cere-I har să te învrednicească în toate necazurile să-I îmbrățișezi Crucea, ca să afli într-însa scăpare și mângâiere în toate suferințele”.

Ori de câte ori avem un necaz sau o întâmplare rea, să alergăm la Golgota cu mintea și cu sufletul. Când suntem stăpâniți de vreo patimă sau când ne ispitesc diavolii, să alergăm la Cruce.

„Îndată ce vei vedea pe Cel răstignit și-ți vei aminti de cele șapte învățături pe care El ți-lea dat pe Cruce, îndată te vei vindeca și vei trăi”.

Cele șapte învățături ale Mântuitorului pe cruce sunt și ultimele sale cuvinte înainte de moarte. Ele se referă la iertarea vrăjmașilor, la puterea credinței în Dumnezeu, la dragostea jertfelnică a lui Dumnezeu pentru noi, la ascultarea și smerenia lui Hristos – pe care trebuie să le dobândim și noi.

Amintirea cuvintelor și pătimirilor Domnului pe cruce sunt cele mai de preț leacuri pentru rănile pe care ni le fac oamenii, diavolii sau propriile noastre patimi. Iată cât de mare este puterea de vindecare a Crucii:

„Când ai vreun dușman care te-a nedreptățit sau te-a jignit, sau te-a prigonit de moarte, aleargă la cruce și adu-ți aminte de întâiul cuvânt pe care L-a spus Domnul, iertând pe cei ce-L răstigneau, și iartă și tu pe vrăjmaș din toată inima”.

Iertarea aproapelui aduce multă pace și bucurie în suflet și ne învrednicește pe noi înșine de iertarea lui Dumnezeu pentru păcatele noastre.

„Când se va întâmpla să te pedepsească Dumnezeu cu boli și cu necazuri până la moarte, aleargă la cruce și fă ca bunul și recunoscătorul tâlhar, crezând și mărturisind că pe dreptate și pentru păcatele tale ești pedepsit, cunoscând că este un Dumnezeu, de Care sunt conduse toate făpturile, și nimic nu este trecut cu vederea, și de aceea proslăvește dreptatea dumnezeiască, care te-a pedepsit pentru folosul tău și nu murmura deloc”.

Iată bogată învățătură pentru toți cei bolnavi. Iată cele mai bune medicamente pentru cei cuprinși de dureri și greutăți: credința în pronia lui Dumnezeu, nădejdea, smerenia, răbdarea fără cârtire și mulțumirea în necazuri.

„Pentru că dacă Domnul Cel fără de păcat, osândit la moarte pe Cruce pentru păcatele tale ca un nelegiuit sau tâlhar nu a murmurat, cum vei murmura tu, când suferi pentru păcatele tale?”

Cel ce rabdă cu smerenie necazurile, se arată recunoscător și se mărturisește curat prin spovedanie, se va învrednici a auzit dulcele glas al Domnului, spus tâlharului celui bun: „Astăzi vei fi cu mine în Rai”.

„Când cineva face față de tine vreo greșeală mare sau mică, aleargă la Cruce și învață din cuvântul al patrulea al Domnului să ierți greșeala fratelui tău, răbdând cu voie și din dragoste, ca și cum tu ai făcut-o altuia”.

Acest chip de iertare și inimă lipsită de răutate față de cei vinovați ne-a arătat-o Însuși Mântuitorul, Care a primit moartea pentru păcatele noastre ca și cum ar fi fost ale Sale, din prea multa Sa iubire de oameni.

„Când te luptă patima lăcomiei și a poftei de bogăție, de slavă și de plăceri, aleargă la școala Golgotei și învață din al cincilea cuvânt spus de Domnul pe cruce, să însetezi și să poftești nu aceste lucruri stricăcioase și trecătoare, care, fiind pieritoare și înșelătoare, nu pot sătura vreodată pofta omului”.

Să lucrăm nu pentru cele pieritoare, după cum zice Domnul, ci pentru cele care rămân în veci: dragostea, dreptatea, virtutea, curăția, smerenia, înfrânarea, blândețea, pacea sufletului, slujirea și ajutorarea aproapelui.

„Când ești bolnav sau bătrân și vezi că s-a apropiat moartea, alergă la școala de pe Golgota și învață din al șaselea cuvânt al Domnului, ca să sfârșești toate cele rânduite și să te spovedești cu zdrobire de inimă de toate păcatele făcute din tinerețe și până în ceasul acela. Să ierți din toată inima pe toți care ți-au greșit cu cuvântul sau cu fapta și să ceri și tu iertare de la toți cei pe care i-ai jignit în vreun chip oarecare”.

Pe cel bolnav și aproape de moarte, Sfântul Nicodim îl sfătuiește să participe la Sfântul Maslu, să se spovedească și să se împărtășească, să-și scrie testamentul și să dea milostenie la săraci din averea sa. Să se împace cu toți și să plece la Dumnezeu cu conștiința curată.

„Iar când vei fi aproape să-ți dai sufletul, adu-ți aminte de al șaptelea cuvânt al Domnului și încredințează cu toată umilința și durerea inimii și cu lacrimi sufletul tău în mâinile lui Dumnezeu„.

De la Crucea Domnului vom lua în cele din urmă credința și nădejdea în înviere, de care avem nevoie pentru a ne putea muta la Domnul cu mintea veselă și inima ușoară.

_________________________

Sursă: Sfântul Nicodim Aghioritul, Deprinderi duhovnicești, Editura Episcopiei Ortodoxe, Alba-Iulia, 1995: http://www.cuvantul-ortodox.ro/vinerea-mare-rastignirea-domnului-meditatie-patimi-cruce/