Sânziana de grădină (splinuța) – antiinflamatorul rinichilor și intestinului

√ Articol documentat

Splinuța este una din plantele medicinale care pot fi culese din vară și până în toamnă. Este apreciată pentru efectele sale antiinflamatoare, diuretice și urologice.

Cele mai cunoscute utilizări ale ei vizează rinichii, vezica și intestinale.  ale ei vizează tractul urinar.

Cuprins

Toggle

Ce este splinuța?

Splinuța (Solidago virga aurea) se mai numește „varga de aur”. În cartea doctorului Marc Bosquet, această plantă apare sub denumirea de „sânzâiană de grădină”, deoarece seamănă cu speciile de Gallium verum. Inclusiv unele din utilizările sale medicinale sunt similare sânzienelor.

Când se culege splinuța

Splinuța se poate recolta începând cu luna iulie și până în octombrie. Se taie cu foarfecele părțile superioare (vârfurile), atunci când bobocii au început să se deschidă.

Se întinde în straturi subțiri și se lasă la uscat în locuri umbroase, în șoproane sau în poduri acoperite cu tablă.

Ce proprietăți are splinuța

De la splinuță se folosesc vârfurile înflorite. Acestea conțin antioxidanți importanți, precum flavonoide (quercetină, kaempferol), terpeni, ulei esențial și saponine.

Splinuța are proprietăți terapeutice diverse:

• diuretice
• antiinfecțioase
• antiseptice
• antibacteriene
• antifungice
• antiparazitare
• antiinflamatoare
• astringente
• antidiareice
• colagoge
• expectorante
• analgezice
• spasmolitice
• antihipertensive
• cardioprotectoare
• antidiabetice
• antimutagenice
• antitumorale
• anti-îmbătrânire
• calmante
• cicatrizante

Această plantă este recomandată cu precădere în afecțiunile aparatului urinar. Prin faptul că mărește diureza și cantitatea de urină eliminată, poate fi utilă în infecțiile și inflamațiile urinare.

Reduce inflamațiile de la nivelul vezicii urinare, intestinului și cavității bucale. Stimulează eliminarea bilei și ajută la vindecarea rănilor.

A demonstrat de asemenea proprietăți anti-adipogene și antidiabetice. Studiile pe animale au arătat că reduce greutatea corporală, greutatea ficatului și cantitatea de țesut adipos și nivelul glicemiei.

În ce boli ajută splinuța

Iată câteva din afecțiunile în care putem folosi această plantă:

• tuse
• cistită
• nefrită
• colibacili
• calculi renali
• pietre la vezică
• hidropizie
• albuminurie
• inflamații intestinale
• enterită muco-membranoasă
• enterita la sugari (asociată cu dentiția)
• enterocolită
• diaree cu sânge
• diareea tuberculoșilor
• afecțiuni ale bilei
• ascită
• reumatism
• excitabilitate nervoasă
• nevralgii dentare
• ulcerații bucale
• răni, plăgi

Cum se face ceaiul de splinuță

Dr. Marc Bosquet recomandă prepararea ceaiului din flori proaspete. Se folosește o mână de vârfuri înflorite la 1 litru de apă. Se lasă să fiarbă la foc mic 2 minute, apoi la infuzat încă 10 minute. Cantitatea de ceai se bea pe parcursul a 1-2 zile, adică treptat.

Ceaiul se poate prepara și din planta uscată. Se folosește 1 linguriță la 250 ml de apă clocotită.

Moduri de utilizare pe afecțiuni

Următoarele indicații terapeutice sunt făcute de prof. dr. Constantin Pârvu în cartea sa „Mică enciclopedie”.

Afecțiuni renale, vezicale și biliare, diaree cu sânge, metraragii

Se pune o linguriță de vârfuri înflorite uscate și mărunțite la infuzat într-o cană cu apă clocotită. Infuzarea durează 12 ore, apoi se strecoară. Infuzia se bea treptat pe parcursul zilei, câte 1-2 căni pe zi.

În bolile de rinichi grave, în scleroză renală, irigare renală și rinichi artificial, splinuța dă rezultate bune dacă se asociază cu sânziene și urzică moartă galbenă, în cantități egale.

Ceaiul se prepară dintr-o linguriță de amestec la 1 cană de apă clocotită. Se beau 3-4 căni pe zi, timp de 1-2 săptămâni. Această rețetă este recomandată de naturopatul și preotul elvețian Kunzle.

Pietre la vezica urinară

În acest caz, dr. Pârvu recomandă pulberea de splinuță, obținută din planta uscată și măcinată prin râșnița electrică de cafea.

Pulberea se adaugă în mâncare. Cura durează 9 zile și se poate repeta dacă este nevoie după o pauză de 20 de zile.

Pietre la rinichi, diaree, tuse

Se pun 200 ml de apă la fiert. Când dă în clocot, se adaugă 2 linguri de plantă. Se lasă câteva secunde, apoi se stinge focul. Se lasă la infuzat peste noapte (12 ore). Se soarbe lent pe parcursul zilei, până la 2 căni pe zi.

Răni, ulcerații bucale, nevralgii dentare

Pentru aceste afecțiuni, ceaiul se prepară la fel ca în cazul de mai sus.

După strecurare și răcire, ceaiul se folosește sub formă de spălături ale pielii și clătiri ale gurii.

Surse articol:

1. Dr. Marc Bosquet, Sânziana de grădină, 500 de Rețete Naturale Pentru Sănătate și Frumusețe, Editura Nicol, București, 2014, p. 207
2. Fursenco C, Calalb T, Uncu L, Dinu M, Ancuceanu R. Solidago virgaurea: A Review of Its Ethnomedicinal Uses, Phytochemistry, and Pharmacological Activities. Biomolecules. 2020 Nov 30;10(12):1619. doi: 10.3390/biom10121619. PMID: 33266185; PMCID: PMC7761148.
3. Cartea Sănătății, Splinuța: https://www.carteasanatatii.ro/splinuta-solidago-virga-aurea/
4. Prof. dr. Constantin Pârvu, Splinuța, Universul Plantelor, Mică Enciclopedie, București, 2000, pp. 625-626