Sfântul Ciprian (2 oct.) – risipitorul de farmece și vrăji, și vindecător de boli

Sfântul Ciprian, pomenit în fiecare an la data de 2 octombrie, este unul din cei mai populari sfinți, cunoscut ca cel care dezleagă vrăjile și împrăștie farmecele. La noi în țară există mâna Sfântului Ciprian, așezată spre închinare în biserica ce-i poartă numele din București.

Sfântul Ciprian, care mai înainte a fost vrăjitor, a trăit pe vremea lui Dioclețian, a cărui împărăție a fost între anii 284 și 305. Acest minunat bărbat slujea zeului Apolo din Siria, era filosof și se îndeletnicea cu vrăjile și farmecele, necunoscând pe Hristos și puterea lui Dumnezeu.

Convertirea sa la creștinism se datorează unei fecioare tinere pe nume Iustina, a cărei pomenire se face în aceeași zi. De această frumoasă tânără s-a îndrăgostit un bărbat păgân pe nume Aglaid, care, și-a pus în gând să o ia de soție. Fiind însă respins de ea, merge la vrăjitorul Ciprian pentru a-i face farmece.

Și după cum în în ritualurile vrăjitorești lucrează cel rău și necurat, punându-și degrab în lucrare meșteșugul său vrăjitoresc, Ciprian a trimis în nenumărate rânduri diavoli la Iustina pentru a o aprinde pe ea spre dragoste trupească față de Aglaid.

Vrăjile sale au adus asupra casei Iustinei și a casei rudeniilor, vecinilor și cunoscuților ei tot felul de necazuri. Căci diavolul le ucidea animalele, iar pe ei îi lovea cu boli și răni. Fiind ea însăși atinsă de boală, Iustina nu-și pierdea nădejdea, ci mai mult se ruga. Întreaga cetate fu cuprinsă de răni și boala prin lucrarea celui rău, ca să se arate puterea lui Dumnezeu.

Auzind poporul că această nenorocire s-a abătut asupra lor din pricina lui Ciprian și a pedepsei sale pentru Iustina, toți au alergat la ea sfătuind-o să se mărite cu Aglaid, ca să nu piară cu toții. Însă ea le spunea că în scurtă vreme tot necazul adus asupra lor de diavolii lui Ciprian se vor risipi. Și rugându-se ea cu multă durere lui Dumnezeu, toată puterea diavolilor s-a pierdut, și toți s-au vindecat de bolile lor.

Văzând această mare minune, tot poporul a început a-L slăvi pe Hristos, Cel pe care-L cinstea Iustina, batjocorindu-l pe Ciprian și meșteșugul lui.

Rușinat de această întâmplare, Ciprian nici nu mai îndrăznea să se arate lumii. Aflând de puterea semnului crucii și de numele lui Hristos, pe care nimic nu le poate învinge, a cunoscut că meșteșugul lui este mincinos și de la cel rău, grăind către dânsul unele ca acestea:

„Pierzătorule și al tuturor înșelătorule, vistierule a toată necurăția, acum ți-am cunoscut neputința, că dacă de umbra crucii te temi, și de numele lui Hristos te cutremuri, apoi ce vei face când singur Hristos va veni asupra ta? Dacă pe cei ce se însemnează cu semnul crucii nu-i poți birui, apoi pe cine vei scoate din mâinile lui Hristos?

Acum am cunoscut că nu ești nimic, și nu poți nimic, și nu ai putere de izbândire. M-am înșelat eu, ticălosul, ascultându-te pe tine și crezând în înșelăciunea ta. Deci depărtează-te de la mine, blestematule, că de acum mi se cade mie să rog pe creștini ca să mă miluiască. Mi se cade mie să alerg la cei drept credincioși, ca să mă izbăvească și să se îngrijească pentru mântuirea mea!”

Auzind acestea, diavolul a năpădit asupra lui Ciprian, sugrumându-l și bătându-l, ca să-l piardă pe el. Și neavând pe nimeni care să-l ajute, și-a adus aminte de semnul sfintei cruci și a zis: „Dumnezeul Iustinei, ajută-mi și mie!” Și făcându-și semnul sfintei cruci, îndată a pierit diavolul ca un fum.

Căpătând din aceasta mare îndrăzneală, chema numele lui Hristos și se însemna cu semnul cruce pentru a-l înfricoșa pe diavol. Iar acela rău, stând departe de el, nici nu îndrăznea să se mai apropie.

Adunându-și toate cărțile sale vrăjitorești, a mers la episcopul creștin Antim, și căzând la picioarele lui, l-a rugat să-l boteze în numele Preasfintei Treimi. După ce a dat foc la toate cărțile sale înaintea creștinilor din cetate, plângându-și cu amar păcatele, a primit degrab sfântul botez.

Aflând despre aceasta Sfânta Iustina, mulțumea lui Dumnezeu. Ciprian a fost făcut apoi citeț la biserică, apoi ipodiacon, apoi diacon, iar mai pe urmă, pentru râvna și dragostea lui plină de umilință pentru Dumnezeu, a fost hirotonit preot și episcop al Cartaginei. Acesta a făcut-o pe Iustina diaconiță și stareță a unei mănăstiri de fecioare.

Prin pilda vieții sale sfinte și prin învățătura sa, Ciprian a adus la Hristos pe mulți păgâni, micșorându-se astfel închinarea la idoli în cetatea sa.

Nesuferind una ca aceasta, vicleanul vrăjmaș i-a întărâtat pe păgâni să-l pârască pe Ciprian și pe Iustina la Evtolmie, stăpânitorul părților din răsărit, pentru defăimarea adusă zeilor, și să ceară de la acela moartea lor.

Iar ighemonul a Evtolmie a poruncit de îndată să fie prinși cei doi. Și după ce i-a adus la Damasc spre a fi judecați, Ciprian a mărturisit credința adevărată și dorința de a muri pentru Hristos, de care nu se leapădă în nici un chip. Și poruncind să-l chinuiască, l-au spânzurat și i-au strunjit trupul, iar pe Iustina au bătut-o peste gură și peste ochi.

Văzând că nimic nu reușește să-i întoarcă la slujirea păgânească, ighemonul a poruncit să fie aruncați în apă fiartă, însă ei cu nimic nu au fost vătămați, căci Dumnezeu îi păzea pe ei cu răcoreală.

În cele din urmă, au fost trimiși la împăratul Claudiu din Nicomidia, care i-a condamnat la moarte prin sabie. Ducându-i spre locul de martiriu, Ciprian a cerut un răgaz să se roage, voind să o omoare mai întâi pe Iustina, ca nu cumva temându-se de moartea lui, să de înapoi. Ea însă și-a întins capul de bunăvoie spre a-i fi tăiat.

O părticică din sfintele moaște ale Sfântului Ciprian, mai precis mâna lui dreaptă – făcătoare de multe minuni – se află în București, în Biserica Sfântul Ciprian – Zlătari, de pe Calea Victoriei nr. 12. Creștinii îl cinstesc și îl cheamă în ajutor ca pe unul care a cunoscut nimicnicia vrăjilor și care poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, să dezlege farmecele și toată răutatea celui viclean. La racla cu sfintele sale moaște s-au făcut multe tămăduiri de boli grele.

Reținem și învățăm din viața Sfântului Ciprian că oamenii pot abandona răul, alegând calea luminii și a dragostei, iar prin pocăință multă, prin rugăciune și sârguință, se pot sfinți. Dacă aceasta este cu neputință la oameni, la Dumnezeu toate sunt cu putință.

Rugăciune către Sfântul Ciprian

„Cela ce mai înainte ai fost învățător răutății, și te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Iustina, și ca un păstor înțelept, din spinii înșelăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, și pe noi credincioșii ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor și de razele minunilor tale, întărește-ne ca să-ți cântăm ție: Bucură-te, sfințite mucenice Cipriane, pururea slăvite!”