Sfaturi Duhovnicești de Încurajare în Încercări – Arsenie Papacioc

Spunea frumos Părintele Arsenie Papacioc că Dumnezeu ne-a creat dintr-o mare iubire, numai pentru El. Nu ne-a făcut și pentru altceva, ci ca să fim în Împărăția Lui în marea bucurie şi veselie alături de El. Dar pentru lucrul acesta, trebuie să jertfim.

Părintele Arsenie Papacioc

Peste tot e nevoie de jertfă

Toate întristările și supărările noaste ne vin de la cel rău, care caută cu orice preț să ne despartă de bucuria de a petrece în dragostea de Dumnezeu.

Pentru ce să ne descurajăm, când avem un frate atât de puternic, care este Hristos, și o mamă atât de cuprinzătoare, care e Maica Domnului! Nu trebuie să ne fie frică de cruce, de jertfă, pentru că acestea ne ajută să dărâmăm în noi tot ce a creat păcatul. Și acest lucru supraomenesc nu-l putem face decât numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Nu este o rușine să mori strivit de dureri, ci este o rușine să mori istovit de plăceri.

Dumnezeu ne-a făcut perfecți, și deși Adam a căzut, El ne-a iertat și ne-a dăruit alte mari posibilități de a ne întoarce, pentru că umanitatea este superioară angelității și îngerilor. Cel mai important lucru este să reținem că Mântuitorul Hristos, prin întruparea și Învierea Sa, ne-a adus mai mult decât ne-a pierdut Adam, ne-a adus posibilitatea de a ne îndumnezei după har.

Dar pentru asta e nevoie de jertfă. Oriunde am fi, în familie, în lume, peste tot e nevoie de armonie. Și ca să fie armonie, e nevoie să jertfești. Trebuie să ne punem inima în mișcare.

Dumnezeu ne-a creat cu atâta dragoste, dar ne-a lăsat liberi, ca să avem, zice-se, și noi meritul că suntem în Împărăția Cerului.

Dar chiar și pentru a-L alege pe El, ne ajută pas cu pas, așa cum ne spune Mântuitorul: „Nu se mișcă fir de păr fără voia mea.“ Avem în plus multe ajutoare, avem înger păzitor, pe care l-am cam uitat. Spun unii părinți că e cu neputinţă să nu mori dacă l-ai vedea pe îngerul păzitor în adevărata lui lumină. Și îngerul păzitor nu e singur, ci el are alte miliarde de îngeri, și sunt extrem de puternici, pentru că sunt extrem de curați.

Iadul este cea mai mare durere a lui Dumnezeu

Iadul e o realitate care nu poate fi dezmințită, o confirmă cuvintele Mântuitorului Hristos: „Mergeți în focul cel de veci“. Focul veșnic e fără lumină, e de mii de ori mai tare în calorii decât asta de aici! Cât stai acolo, o mie de ani?. Nu! O veșnicie!

Nu este timp de șagă, de amânare. Moartea este o realitate, iadul e o realitate, raiul e o realitate – mereu auzim lucrurile acestea, bate un clopot în inima noastră: „Trezește-te!“. Acesta-i timpul, nu amânați cu nici un chip pe mâine.

Nu există păcat mic și păcat mare. Tot păcatul este foarte mare, în orice caz. Adam n-a făcut decât să muște dintr-un măr, și a răsunat cerul și pământul, pentru că făcuse o neascultare, pentru că se despărţise de Dumnezeul lui.” Pentru lucrul acesta a trebuit să Se întrupeze Cineva din Sfânta Treime, şi S-a întrupat Mântuitorul, după cum bine știm cât a pătimit pentru noi.

Maica Domnului e supărată pe cei care nu-i cer nimic

Avem pe Maica Domnului, care este ca o nouă lume. Maicii Domnului îi place să stea la căpătâiul suferinzilor și celor plini de dureri și răni, dureroșilor, deși stăpânește întreg cerul și pământul. De aceea e o mare greșeală să nu ne rugăm ei și să îi refuzăm ajutorul.

Îndemnuri de mântuire

Suflarea și răsuflarea noastră sunt un dar de la Dumnezeu, nici acestea nu sunt ale noastre. Totul – suntem guvernaţi și stăpâniți de marea Lui iubire. Noi batem clopotele, ne luptăm să fim prezenți, şi nu ni se cere nimic decât atât, să fim prezenți și să spunem: „Maica Domnului nu mă lăsa!“ Iubirea este criteriul judecăţii de apoi.

E nevoie de adâncime, de a trăi acolo unde suntem. Nu vă temeți de judecată dacă aveți pe Dumnezeu și pe Maica Domnului! În noi stă toată fericirea veșnică. Luați lucrurile așa cum sunt și încercaţi, fraților, încercaţi să vă iubiţi! Dacă nu se poate, cel puţin să nu vă omorâţi, să nu vă dușmăniți!