Dumnezeu rabdă toate neputințele omului, dar pe cel care murmură neîncetat nu îl rabdă fără să-l pedepsească – Sf. Isaac Sirul
Dumnezeu nu este răbdător, ci îndelung răbdător, după cum spune Psalmistul. El nu se mânie în fiecare zi, ci așteaptă întoarcerea celor păcătoși. Căci nu voiește pierderea lor, ci mântuirea lor.
Această îndelungă răbdare a lui Dumnezeu o putem vedea fiecare dintre noi. Cu câtă dragoste și finețe lucrează în viața noastră.
Sf. Isaac Sirul – Pe omul cartitor Dumnezeu nu-l rabda: O Chilie Atonită
Nu se supără pentru neajunsurile noastre, ci ne ajută să le depășim. Nu ne pedepsește îndată ce greșim, nu ne forțează să respectăm poruncile Lui sau să-L iubim, măcar că este vrednic de toată dragostea noastră.
Și totuși, răbdarea lui Dumnezeu are o limită. Sfântul Isaac Sirul ne arată, într-un cuvânt al său „despre semnele smereniei din suflet”, când își „pierde” Dumnezeu răbdarea cu noi:
„Dumnezeu rabdă toate neputințele omului, dar pe omul care murmură neîncetat nu îl rabdă fără să-l pedepsească”.
Cumpără cartea
Cuvinte ascetice Vol.2
Murmurul acesta este perceput de Dumnezeu ca o cârtire a noastră vizavi de cele care ni se întâmplă. Creștinului nu i se cuvine să cârtească, să se arate nemulțumit în vreo situație anume.
A cârti înseamnă a murmura sau a aduce critici cuiva, de obicei în absența acestuia. A te plânge mereu de soarta ta, a avea tot timpul o atitudine de victimă este un lucru neplăcut înaintea lui Dumnezeu.
Sfântul Isaac Sirul spune că mururarea aduce neîncetat ispite asupra inimii. Nu așa se întâmplă și cu mulțumirea.
„Cea care îndrumă harismele lui Dumnezeu către om este inima mișcată neîncetat spre mulțumire. Cea care îndrumă ispita către suflet este mișcarea de murmurare mișcată neîncetat spre inimă”.
Cuvinte Catre Singuratici Partea II
Omul mulțumit și mulțumitor atrage darul lui Dumnezeu asupra lui, pe când cel cârtitor le izgonește de la dânsul binecuvântarea Lui.
„Gura care mulțumește neîncetat primește binecuvântare de la Dumnezeu, iar în inima care stăruie în mulțumire se sălășluiește harul”.
Cine vrea să dobândească har de la Dumnezeu, trebuie să se silească spre a avea cugetarea smerită. Cel care cugetă cu mândrie își atrage pedeapsa divină asupra lui.
„Înaintea harului aleargă smerenia și înaintea pedepsei aleargă mândria”.
Atunci când ajungi să-ți cunoști „cunoști măsura slăbiciunii” tale, ai ajuns „abisul smereniei”. Cugetarea smerită înseamnă să accepți toate ca din mâna lui Dumnezeu. Pe cele rele să le primești cu seninătate, ca și pe cele bune. Să nu te tulburi din pricina vreunei nenorociri, a unei boli sau a unui necaz.
Tot ceea ce pare rău în ochii noștri, poate fi un mare bine pe care ți-l face Dumnezeu, în dorința Lui de a scăpa sufletul tău și a-l mântui.
Cu cât te împotrivești mai mult celor aduse de Dumnezeu asupra ta, cu atât te vei tulbura mai mult și te vei învârtoșa la suflet.
Cu cât protestezi mai mult, cu atât sporești mai mult răul și la necaz adaugi alt necaz. Întâmplările supărătoare au un scop mai adânc decât ceea ce putem pricepe noi.
Mulțumirea se cultivă, se exersează, se învață cu timpul. Ea devine dovada spiritualității tale, spune arhidiaconul Sorin Mihalache.
Să începem să exersăm mulțumirea pentru lucrurile bune, adică pentru darurile evidente primite de la Dumnezeu.
„Darurile primite ne ajută să fim mulțumitori. Darul este o lecție care să ne convingă să fim mulțumitori”.
Pe măsură ce ne deprindem să mulțumim lui Dumnezeu pentru cele bune, ne vom antrena să fim mulțumitori și pentru cele aparent rele. Sau cel puțin să nu mai cârtim, ci să ne predăm cu totul încrederea în pronia lui Dumnezeu.
Citește și – Dacă mulțumești lui Dumnezeu pentru puțin, Îl miști să-ți facă și mai mult bine
Surse articol:
1. Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul 37, Sfaturi pline de folos pe care le-a grăit cu iubire celor care îl ascultă cu smerenie
2. Parohia Sfântul Sava, Arhid. Adrian Sorin Mihalache – Predica la duminica a 29-a după Rusalii (a celor 10 leproși) – 2025: https://www.youtube.com/watch?v=2bRTS3ByYvY&t=6s&ab_channel=ParohiaSfantulSava
