Dacă mulțumești lui Dumnezeu pentru puțin, Îl miști să-ți facă și mai mult bine

Când omul mulțumește lui Dumnezeu pentru ceea ce are, Îl obligă într-un fel pe Dumnezeu să-i dea și mai mult, spunea Sfântul Paisie Aghioritul.

Această idee am găsit-o și la Părintele Ilie Cleopa de la Sihăstria, care îl citează pe Sfântul Isaac Sirul zicând: cel care mulțumește lui Dumnezeu pentru puținul pe care îl are, Îl mișcă să-i facă un bine și mai mare.

Daca multumesti lui Dumnezeu Il misti sa iti faca si mai mult bine

Nu există zi sau clipă în care Dumnezeu să nu lucreze în viața noastră. Iar lucrările Lui sunt toate bune foarte, chiar și cele care nouă ni se par rele.

Iată un motiv să fim pururea mulțumitori. Trebuie să ne păzim de uitarea binefacerilor lui Dumnezeu din viața noastră.

„Dumnezeu ne face pururea bine, iar noi uităm. El ne-a dat viață, minte, sănătate, ochi, lumină, căldură, apă, ploi la vreme, hrană, poame de tot felul de dulceți, livezi, vite, păsări”.
Cumpără cartea
Rugaciuni de pocainta si multumire

Tot ce vedem în jurul nostru și tot ce avem sunt daruri ale generozității Creatorului nostru. Pe toate le-a făcut ca să ne servească traiului pe pământ. Acesta este un semn de mare iubire față de om, zidirea Sa cea mai de preț.

„Tot ce avem este de la El, cum zice Apostolul: Toate de la El și prin El și întru El sunt. Și iarăși: Ce ai, omului, care să nu fi luat? Ce ai, omule, ce n-ai luat de la Dumnezeu? Și dacă le-ai luat, de ce te mândrești ca și cum ar fi ale tale proprii?”

Omul trebuie să ajungă la această smerenie de bază de a se cunoaște pe sine ca și făptură creată și de a recunoaște că el nu este și nu deține de fapt nimic.

„Dacă toate sunt de la Dumnezeu, și prin El, și întru El, ce mai este al nostru? Și voi – zice – sunteți ai Lui și răscumpărați cu sângele Lui”.

Atât de mult ne iubește Dumnezeu, încă a vrut să ne fie nu doar Creator și Ziditor, ci Părinte. Prin jerfta Fiului Său, a dorit să ne facă fii ai Săi. Este oare puțin lucru acesta? Cât de mult ar trebui să Îl iubim și noi pe El!

„Ființa noastră nu se poate despărți de Dumnezeu, nici nu poate crește, nici nu poate să se miște fără El”.

Să se umple gurile noastre de lauda Ta Doamne, că ne-ai învrednicit pe noi a ne împărtăști cu Tine, spune într-o cântare la Liturghie după primirea Euharistiei.

„Și dacă atâtea daruri avem de la Dumnezeu și atâtea bunătăți, trebuie să-I mulțumim pururea și să umplem gura noastră de mulțumire”.

Sufletele recunoscătoare Îl fac pe Dumnezeu să le dea și mai mult. Este ca și cum El le spune: „Dacă tu, omule, Îmi mulțumești pentru puțin, pe urmă Eu am să-ți faci și mai mare bine și în veacul de acum și în cel viitor”.

Pentru că Dumnezeu nu se limitează să ne dea doar cele de trebuință vieții noastre biologice sau trupului, ci voiește să ne dea veșnicia. Ba încă ne făgăduiește și răsplătiri pentru suferințele îndurate pentru El.

Cumpără cartea

Sa gandim frumos ca sa traim frumos

„Deci fericit și de trei ori fericit este creștinul care mulțumește lui Dumnezeu în toată vremea pentru binefacerile Lui”.

Se cuvine așadar să ne amintim mai des să mulțumim lui Dumnezeu: că ne-a adus în această viață, că ne-a ajutat până acum, că ne-a ocrotit, că ne-a îndestulat, că ne iubește, că ne poartă de grijă, că ne făgăduiește Împărăția Sa.

Câte și câte motive nu avem să mulțumim Binefăcătorului nostru milosârd!