Psalmul 102 – psalmul binecuvântării

Acesta este unul din cei mai frumoși psalmi ai Proorocului David. Este atât de melodios încât s-au compus note psaltice și este cântat în biserici. De altfel, se găsește și în slujba Obedniței.

Psalmul 102 poate fi numit un psalm al bincuvântării pentru că psalmistul rostește de mai multe ori multe ori cuvinte de laudă și binecuvântare la adresa lui Dumnezeu.

Cuprins

Toggle

Psalmul 102

¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ 

„Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, și toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.

Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, și nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curățește toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale. Pe Cel ce izbăvește din stricăciune viața ta, pe Cel ce te încununează cu milă cu îndurări, pe Cel ce umple de bunătăți dorirea ta. Înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile tale.

Cel ce face milostenie, Domnul, și judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.

Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung-răbdător și mult-milostiv. Nu până în sfârșit se va iuți, nici în veac se va mânia.

Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă. Ci cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui spre cei ce se tem de Dânsul. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.

În ce chip miluiește tatăl pe fii, așa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-și-a aminte că țărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, așa va înflori. Că duh a trecut printr-însul, și nu va mai fi, și nu se va mai cunoaște încă locul său.

Iar mila Domnului, din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul, și dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui și își aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele.

Domnul în cer a gătit scaunul Său, și împărăția Lui peste toți stăpânește. Binecuvântați pe Domnul toți îngerii Lui, cei puternici la virtute, care faceți cuvântul Lui și auziți glasul cuvintelor Lui.

Binecuvântați pe Domnul toate puterile Lui, toate slugile Lui, cae faceți voia Lui. Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Lui. În tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.”

Psalmul 102 – tâlcuiri

Întregul psalm înfățișează într-un mod foarte plăcut și limpede bunătatea, milostivirea și dragostea lui Dumnezeu față de om. Poate că nimeni altul ca David nu ar fi putut compune un poem atât de minunat, dedicat Celui mai iubit dintre toți și toate.

Chiar dacă este simplu și ușor de înțeles, psalmul abundă de înțelesuri tainice și adânci, pe care David le-a atins în urma vastei sale experiențe de viață duhovnicească.

Arhimandritul Emilianos Simonopetritul, în tâlcuirea sa la psalmul 102, spune că David a compus această cântare spre sfârșitul vieții sale tumultoase.

„Este un psalm pe care David l-a scris când era, probabil, încovoiat de ani și albit de încercările vieții, de războaie, de ispite, de căderile și de ridicările lui, de frământările și de luptele lui, ca să-L câștige, în cele din urmă, pe Dumnezeu”.

Psalmul 102 sună ca o adevărată doxologie, iar când îl asculți cântat pe note psaltice, îți umple sufletul de bucurie, de veselie și de dulceața Duhului Sfânt.

Acest psalm te ia pe sus și de înalță, fără să vrei, la Dumnezeu. Psalmistul Îl slăvește pe Dumnezeu din toată ființa lui, de aceea își îndeamnă sufletul să binecuvinteze numele Lui cu toate cele dinlăuntrul lui, adică din toată puterea iubirii lui.

David Îl slăvește pe Dumnezeu ca unul care a înțeles că Dumnezeu nu îi este doar Creator, ci Tată, și că el Îi este fiu și că nu nimic nu poate fi fără El. De aceea aseamănă iertarea pe care Domnul o dă oamenilor cu iertarea unui părinte iubitor.

„În ce chip miluiește tatăl pe fii, așa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El”.

Părintele Emilianos consideră Psalmul 102 „un imn al iubirii lui Dumnezeu”. David primește această revelație că Dumnezeu este iubire și de aceea alcătuiește acest psalm atât de frumos, fiind insuflat de Duhul Sfânt.

„Este un imn, o izbucnire a unui suflet plăsmuit din mâinile lui Dumnezeu și renăscut, pentru că l-a răscumpărat din stricăciune. Este trăirea unui suflet răscumpărat”.

Acest psalm ne pune înainte paradoxul alcătuirii noastre efemere și a veșniciei noastre.

„Omul care nu a simțit ce înseamnă că este și țărână, dar că este și copilul lui Dumnezeu, iar El este Tatăl lui, Făcătorul lui, nu va putea niciodată să fie răscumpărat din păcat”.

Doar atunci când conștientizăm condiția păcătoșeniei noastre și a răscumpărării pe care ne-o dă Dumnezeu vom putea izbucni și noi într-o doxologie măreață precum cea a lui David. Mila și îndurările lui Dumnezeu sunt percepute de profet ca o cunună.

Împăratul David a trăit în permanentă legătură cu Dumnezeu. Se ruga zi și noapte și avea o relație vie cu El. El însuși se simțea viu când vorbea cu Domnul prin psalmi, prin cântări, prin rugăciuni.

În toate necazurile lui striga la Dumnezeu, iar când biruia și era miluit, nu contenea să-I aducă slavă și mulțumire.

„Ceea ce știe psalmistul este că atunci când Dumnezeu Se arată, atunci are omul viață. Este viu când Îl vede pe Dumnezeu, când Îl aude pe Dumnezeu, când Îl trăiește pe Dumnezeu”.

Spre sfârșitul psalmului, David îndeamnă întreaga creație să aducă laudă și slavă lui Dumnezeu împreună cu el.

„Psalmistul strigă sus și tare și are curajul să cheme și să îndemne arhanghelii, îngerii, natura la doxologie, după ce a trăit criza vieții sale, mai ales după înfricoșătorul său păcat îndoit”.

Spre finalul vieții sale, David nu-și mai aduce aminte de ostenelile, de lacrimile și de războaiele pe care le-a suferit de la cei apropiați și de la dușmani. Își amintește numai de Dumnezeu, Care i-a fost întotdeauna alături iar acum i s-a descoperit ca Părinte.

„Psalmul este o vedere a lui Dumnezeu. Doar unul orb duhovnicește, cred, nu-L poate vedea pe Dumnezeu Care coboară în toată măreția Lui, smerindu-Se în același timp, ca să mă apuce tocmai în clipa în care dau să mă sting și să cad în groapă, în clipa în care mă topesc și nu mai există nici o nădejde”.

Citește și: Psalmul 102 – rugăciune de mulțumire pentru binefacerile lui Dumnezeu revărsate asupra noastră

Sursă articol: Cor Ortodox, Din tâlcuire Arhimandritului Emilianos Simonopetritul la Psalmul 102 al lui David: https://corortodox.blogspot.com/2019/01/psalmul-102-binecuvinteaza-suflete-al.html