Psalmul 102 – rugăciune de mulțumire pentru binefacerile lui Dumnezeu revărsate asupra noastră

Acest Psalm, compus de regele și proorocul David a Vechiului Testament este unul din cele mai frumoase imnuri de laudă aduse Bunului Dumnezeu, în care sufletul rememorează toate binefacerile revărsate asupra lui, din multa Sa iubire de oameni.

Mila lui Dumnezeu asupra noastră este nemărginită, și ea nu depinde de cât de buni suntem noi. Ea se revarsă asupra tuturor în mod egal, indiferent dacă merităm sau nu.

Iubirea Lui de oameni este necondiționată, și de neînțeles. El face să răsară soarele și peste cei drepți, și peste cei păcătoși. Ne hrănește și ne poartă de grijă ca un tată iubitor de fii, după cum spune și David în psalmul acesta.,

De ce dar ne iubește atât de mult Dumnezeu, dacă noi n-am făcut nimic ca să merităm iubirea Lui?, se întreba Sfântul Siluan Athonitul. Explicația ne-o dă Apostolul Ioan, numit și „ucenicul iubirii”, singurul care a simțit și a înțeles că Dumnezeu este Iubire în sine, și că dragostea Lui este ca un izvor care nu poate fi oprit.

Domnul se poartă cu noi cu multă blândețe și delicatețe. Răbdarea Lui nu are margini. El așteaptă pe fiecare să se întoarcă din căile cele rele și să vină la lumina poruncilor Lui.

Este capabil să ne ierte de șaptezeci de ori câte șapte, după cum I-a spus Mântuitorul lui Petru, și să ne primească fără dojană. Iertarea Lui este deplină. Dumnezeu nu ține minte răul pe care noi îl facem, dacă ne căim pentru faptele noastre și ne silim să ne îndreptăm viața.

Dumnezeu Tatăl a trimis pe singurul Lui Fiu ca să ne răscumpere din blestemul morții prin moartea Lui, răstignind pe cruce păcatele noastre. Mântuitorul este ca Păstorul cel bun care își pune viața Lui pentru oile sale. El Însuși iese în căutarea celor pierduți, și se bucură de aflarea lor, căci mare bucurie se face în cer pentru întoarcerea unui păcătos.

Simțind toate binefacerile lui Dumnezeu, cu atât mai mult se cuvine ca omul să se sârguiască din toate puterile lui să se facă vrednic de o asemenea dragoste, să o dobândească în sufletul lui și să o ofere mai departe celor din jurul lui.

Psalmul 102

„Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, și toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.

Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, și nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curățește toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale. Pe Cel ce izbăvește din stricăciune viața ta, pe Cel ce te încununează cu milă cu îndurări, pe Cel ce umple de bunătăți dorirea ta. Înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile tale.

Cel ce face milostenie, Domnul, și judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.

Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung-răbdător și mult-milostiv. Nu până în sfârșit se va iuți, nici în veac se va mânia.

Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă. Ci cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui spre cei ce se tem de Dânsul. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.

În ce chip miluiește tatăl pe fii, așa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-și-a aminte că țărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, așa va înflori. Că duh a trecut printr-însul, și nu va mai fi, și nu se va mai cunoaște încă locul său.

Iar mila Domnului, din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul, și dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui și își aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele.

Domnul în cer a gătit scaunul Său, și împărăția Lui peste toți stăpânește. Binecuvântați pe Domnul toți îngerii Lui, cei puternici la virtute, care faceți cuvântul Lui și auziți glasul cuvintelor Lui.

Binecuvântați pe Domnul toate puterile Lui, toate slugile Lui, cae faceți voia Lui. Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Lui. În tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.”