Trebuie să învățăm să ne lăsăm în taina zilei de mâine și să lăsăm totul în grija lui Dumnezeu

Problemele nu lipsesc și nu vor lipsi din viața noastră. Nici nu trebuie să ne dorim ca ele să nu fie.

Ceea ce trebuie să facem este să ne focalizăm atenția pe modul în care răspundem la ele. Cum întâmpinăm greutățile, cum le facem față, cum le depășim.

Părintele grec Haralambos Papadopoulos spune este o greșeală să ne dorim ca toate să fie prestabilite și bine știute de noi.

Viața noastră este ca un râu și trebuie să o lăsăm să curgă. Multe lucruri neprăvăzute apar pe parcurs care nasc în noi neliniște sau chiar teamă.

Din această teamă de incertitudine și nou, mulți ne dorim să le cunoaște pe toate dinainte. Ne dorim ca toate acțiunile noastre să aibă un scop precis și să meargă direct la țintă.

Ne clătinăm atunci când apar lucruri neplanificate. Ne pierdem echilibrul mental și lăuntric atunci când avem parte de eșecuri.

Vrem ca toate să ne reușească și să fie corecte. Este imposibil să fie așa. Aceasta este marea noastră problemă. Avem nevoie de siguranță și de aceea ni le planificăm pe toate ca la carte. Așteptările sunt pe măsură.

„Înainte să hotărăsc ceva, nu pot ști care va fi rezultatul”. Noi ni le planificăm și ni le imaginăm pe toate perfecte. Însă în realitate ele pot să nu fie așa. Nu putem ști ce va fi mâine.

„Trebuie să învăț să mă las în taina zilei de mâine”, spune Părintele Haralambos.

Nu trebuie să ne dorim să știm totul, să le avem toate rezolvate și rânduite. Dorința de a controla ziua de mâine sau viitorul vine din frica de neprevăzut.

Nu știm să gestionăm schimbările bruște ce pot apărea în viața noastră. Lucrurile pot lua oricând o întorsătură neașteptată care ne poate a cu totul peste cap.

Nevoia de siguranță este firească, însă nu putem fi siguri de nimic. Viitorul nu este al nostru, nu este în mâinile noastre, în puterea noastră.

Noi putem gândi și programa lucrurile, însă rezultatul depinde de Dumnezeu. Trebuie, așadar, să învățăm să ne lăsăm în voia Lui. Să lăsăm întotdeauna o fereastră deschisă.

„Voi spune: Eu am făcut așa, am ales asta, am făcut pregătirea aceasta, am făcut alegerea asta. De acolo încolo, Dumnezeu știe!”

Noi să facem ceea ce ține de noi, iar de restul se va îngriji Dumnezeu.

„Fac ceea ce gândesc, ceea ce-mi spune conștiința, experiențele, maturitatea și gândurile mele, și apoi las totul în grija lui Dumnezeu”.

Noi nu Îl punem pe Dumnezeu înainte. Nu Îl așezăm la cârma vieții noastre. Nu spunem: „Voi face asta, însă dacă vrea și Dumnezeu”.

Așa procedau creștinii din vechime. Ei știau că înțelegerea omenească este limitată și nu are o interpretare corectă sau curprinzătoare.

„Aceasta e frumusețea vieții: să mă las în taina zilei de mâine și să nu-mi doresc să stabilesc totul”.

Oamenii duhovnicești, înainte de a face ceva, se roagă mult și așteaptă un „răspuns”, o încredințare de la Dumnezeu.

Sfinții chiar primesc descoperiri de la Dumnezeu. „Harul dumnezeiesc îi înștiințează dacă ceea ce vor să facă e cu adevărat în voia lui Dumnezeu”.

Acțiunile noastre, ale celor care nu avem acest har, trebuie să fie ghidate de poruncile lui Dumnezeu și de conștiința noastră, care ne spune ce este bine și ce este rău.

Citește și: 

Încredințați-le pe toate lui Dumnezeu și nu vă îngrijorați pentru viitor
Nu vă chinuiți mintea gândind la viitor, Dumnezeu va ajuta!
Cum să scapi de gândurile care îți pricinuiesc insomnie și neliniște – Sf. Paisie Aghioritul

Sursă articol: Mănăstirea Dragomirna, Haralambos Papadopoulos – Cum să învățăm să primim taina zilei de mâine: https://www.youtube.com/watch?v=nGnjeFeGPVE&t=1s&ab_channel=M%C4%83n%C4%83stireaDragomirna